Răspuns :
Răspuns:
Speranța din literatura română (din romanul Toate pînzele sus!) este o goeletă anterior numită L'Espérance, proprietate a personajelor Anton Lupan, avatar literar al lui Radu Tudoran, și prietenul său francez, Pierre Vaillant. Speranța ficțională, o navă solidă din lemn de stejar, construită în anii 1850 la unul din șantierele navale din Saint-Malo, în Bretania, fusese construită pentru călătorii de cabotaj (de-a lungul coastelor) și cumpărată la începutul anilor 1870 de Anton Lupan împreună cu prietenul său breton, Pierre Vaillant, pentru a explora Țara de Foc (după exemplul real al lui Charles Darwin și Emil Racoviță, care explorase acest ținut la sfârșitul secolului XIX). Cei doi prieteni călătoriseră de-a lungul Mării Mediterane pentru a strânge bani în vederea finanțării lungii călătorii peste Oceanul Atlantic.
Lupan și Vaillant sunt siliți de necesitățile vieții să se despartă temporar, Vaillant rămânând cu goeleta și echipajul acesteia, după care Anton Lupan le pierde urma. După ani de zile de căutări și speranțe, în 1878, aflat în România, Anton Lupan descoperă epava goeletei L'Esperance eșuată pe o plajă pustie din apropierea farului de la Sulina. După întrunirea unui echipaj compus din oameni foarte diferiți, aparent improbabili marinari, Anton Lupan, împreună cu noii săi oameni, pornește restaurarea vasului. De fapt, carena vasului, din lemn de stejar masiv, se găsea încă într-o condiție foarte bună, ceea ce permite grupului să-i redea navei Speranța frumusețea și funcționalitatea sa anterioară.
Speranța reală, astfel botezată la sugestia lui Radu Tudoran, a fost un platou de turnaj cinematografic plutitor, anume fosta mahonă de pescuit de 90 de tone Jirlău, tip „Seiner SKS”, construită la Turnu Severin și transformată la șantierul naval din Tulcea, în 1968, în goeletă cu două catarge pentru Studioul Cinematografic „București”, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul” din Brăila.[1].
Caracteristicile principale erau:
Lungime peste tot: 27 m
Lungime la nivelul apei: 19 m
Lățime la cuplul maestru: 5,2 m
Deplasament: 120 t
Motor 3D6 de 150 CP la 150 rot/minute
Înălțimea arborelui: trinchet 17 m
Înălțimea arborelui artimon: 18 m
Viteza cu vele: 8 noduri la vânt forța 4
Viteza cu vele și motor: 12 noduri
Greement amovibil și transformabil în 4 tipuri: goeletă, goeletă cu hunier, brigantină și bric
La acestea a fost adăugat un lest mobil 10 t pentru a compensa deplasările la bord ale echipelor de turnaj și actorilor.
Nava putea rezista pe mare cu valuri de gradul IV și vânt de forța VI cu velele întinse și echipa de turnaj la bord.
Timp de peste zece ani, nava a fost folosită pentru turnajul filmelor realizate în general cu firme cinematografice străine, fiind astfel o sursă de venituri în valută pentru stat. În primii ani au fost realizate filmele: Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, Vasul fantomă (după romanul lui Jack London), Pirații din Pacific, Fiul Soarelui și Joe printre pirați. În 1972 este greată ca goeletă cu hunier, pentru turnajul filmului românesc Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan, după romanul de succes cu același nume, al scriitorului Radu Tudoran (fratele lui Geo Bogza). Mai târziu, nava a „jucat” rolul goeletei „Ghost” din serialul german Lupul de mare (după alt roman al lui Jack London), iar în anii 1972-76 acela al goeletei „Sloughi” în serialul francez Doi ani de vacanță de Sergiu Nicolaescu și Gilles Grangier (după romanul lui Jules Verne). Majoritatea scenelor au fost turnate la Constanța, Tulcea sau Brăila în funcție de scenarii. Portul Tomis a fost uneori transformat în stilul sec. XIX prin instalarea pe dig a unor decoruri în formă de case de epocă.
Din păcate, „Speranța” a fost treptat șubrezită de aceste turnaje (uneori în condiții dificile): reparațiile erau din ce în ce mai frecvente și costititoare, iar România comunistă nu mai avea fonduri, astfel că nava a fost dezmembrată în anii 1980.