Morfologia - Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor privitoare la formarea cuvintelor, la structura lor internă și la modificările lor formale în diferitele lor folosiri
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acestea[1][2][3][4][5]. Cu alte cuvinte, morfologia studiază paradigmele cuvintelor și organizarea categoriilor gramaticale, iar sintaxa – succesiunea cuvintelor, relațiile sintagmatice[1].
Termenul se folosește și în sensul de structură morfologică, adică parte a structurii gramaticale a unei limbi[6][7]
