Aurel Vlaicu, în aparatul de zbor ,,Vlaicu II"
Şcoa
obtinut diploma de inginer în 1907.
După absolvire, a lucrat la uzinele Opel în
. Rüsselsheim. Deși fabricantul german era interesat să-l sprijine în realizarea maşinii zburătoare, cu
condiția să-i cedeze toate drepturile, inginerul româns-a întors la Binținți în 1908, unde a construit un
planor cu care a efectuat un număr de zboruri în 1909.
in toamna anului 1909, s-a mutat în București și a început construcția primului său avion,
Vlaicu I", la Arsenalul Armatei. Avionul a zburat fără modificări (lucru unic
pentru începuturile
aviației
mondiale) în iunie 1910, iar România a devenit a treia ţară din lume, după Statele Unite ale Americii și
Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original.
Apoi, inventatorul a luat lecții de pilotaj, pentru
a cunoaște mai bine posibilităţile aparatului său și,
treptat, zborurile efectuate au devenit tot mai lungi
şi la o înălțime tot mai mare.
În anul 1911, Aurel Vlaicu a construit un al
doilea avion, „Vlaicu II", o variantă îmbunătățită a
primului aparat, cu care a cucerit inimile românilor
la serbările aniversare de la Blaj, dar şi prestigiul
internațional în 1912, când a obținut cinci premii
memorabile (un premiu I și patru premii II) la
mitingul aerian de la Aspern, Austria. Prezentat în
expoziția premergătoare concursului, aeroplanul
românesc a făcut senzație prin simplitatea
Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Bănești
construcției și ușurința manevrării sale.
1
89​