Răspuns:
ACUITATE VIZUALA (lat. acuitas = acuitate, finete), termen generic ce defineste proprietatea functionala a organelor de simt de a percepe senzatii la un prag coborat al excitantului si de a distinge diferente minime; ~ reprezinta capacitatea ochiului de a distinge separat doua obiecte alaturate in functie de claritatea focalizarii retiniene, integritatea elementelor nervoase si interpretarea cerebrala a stimulului; ~ se masoara prin scari vizuale – optotipuri – bazate pe valoarea minima de un minut a unghiului vizual care permite recunoasterea unui obiect (v. optotipi). Notatia gradului de acuitate se face in fractii ordinare sau zecimale. In mod obisnuit ~ se masoara la distanta de 5 m, distanta la care ochiul nu face efort de acomodare (infinitul oftalmologic); masurarea la aproape determina „eficienta vizuala”.
AFAKIE (a + gr. phakos = linte, prin extensie a devenit lentila), lipsa a cristalinului din globul ocular, congenitala, accidentala sau postoperatorie; cea postraumatica se produce prin expulzia cristalinului in spatiul subconjunctival sau dislocarea si autorezorbtia sa; ~ se corecteaza prin inlocuirea valorii sale dioptrice cu lentila aeriana, de contact sau cu implant de cristalin artificial. Implantul este solutia ideala deoarece rezolva problema afakiei monolaterale si a „anizeiconiei” din corectia cu lentila aeriana sau cu lentila de contact.
ALACRAMIE (a + lat. lacrima), absenta a secretiei lacrimale, anomalie ereditara ce se transmite autosomic dominant sau recesiv, determinata de hipoplazia sau absenta bilaterala a glandei lacrimale. Lipsa sau diminuarea lacrimilor se probeaza cu testul Schirmer*; ~ dobandita, in boli conjunctivale cronice, trahom, arsuri fizice sau chimice. Trat. se face cu instilatii de lacrimi artificiale si in cazuri grave se recomanda implantarea canalului Stenon in fundul de sac conjunctival (operatia Filatov – Sevaliev).
