Răspuns :
Modernismul este o miscare culturala ampla avand ca scop modernizarea literaturii si a oricăror forme de arta, intentionand mai ales sa orienteze artistii si spre alte surse de inspirație, decat mediul rural.
Poezia modernismului se caract, in general, prin cateva trăsături :subiectivitatea discursului liric (predomina pers I, sg, eul poetic are o atitudine confesiva, poezia se transforma astfel într-o arta poetica) expresivitatea limbajului poetic; reflexivitatea discursului liric (eul poetic are o atitudine meditativa, ganditoare si este preocupat de probleme care particularizează existenta omului :iubirea, timpul, condiția umana, legatura lui cu natura, rolul unui artist in societatea contemporana lui). Inovarea adusa formei poeziei si limbajului poetic, la nivel formei, nu se respecta cu strictețe normele limbii române literare, lipsesc semnele de punctuatie, inceputul versurilor este scris cu litera mica, la nivelul limbajului sunt folosite cuvinte considerate indecente chiar vulgare, de la periferia vocabularului, mesajul fiind ca orice cuvânt poate apartine discursului liric.
Poetul se încadrează la modernismul temperat sau clasicizant.
Poezia Psalm- Te dramuiesc in zgomot si in tacere, apare in anul 1927, in vol Cuvinte potrivite, se vorbește in mod eronat despre un ciclu al Psalmilor, pt ca ei nu au apărut într-un vol unitar, sunt "risipiți de a lungul creației ", doar primii 9 au apatut in "Cuvinte potrivite", despre ceilalți 9,criticul literar Mircea Zaciu spune ca seamănă cu "popasuri pe via dolorosa, pe un adevărat drum al durerii" , ele exprima "oscilatia poetului intre credință si tăgadă".
Psalmii au la baza o experienta autentica pt ca scriitorul in tinerețe dorea sa renunte la viata laica pt cea monahala.
Tema este una religioasa, dar poate fi considerata poezie filozofica pt ca la Arghezi dialogul cu divinitatea înseamnă atingerea cunoasterii abdolute.
Titlul este concis, exprimat printr-un substantiv comun, anticipeaza tema religioasa.
Tipul de lirism este predominant subiectiv.
La nivelul structurii, poezia este alcătuită din 4 catrene. Se recunosc doua prezente existente in tot textul, prezentata eului liric si prezenta divinității.
Cele doua planuri sunt echilibrate si raportul este evidentiat de nr aproximativ egal dr fragmente de versuri ce definesc cele doua prezente.
Din punct de vedere morfologic, apare o diferență :eul poetic se definește prin actiune, predomina verbele;in cazul divinității sunt folosite substantivele comune insotite de adjective ca sugestie a faptului ca se încearcă definirea si particularizarea ideii de divinitate.
Prima atitudine a eului liric exprimata prin verbul "dramuiesc" este sugestia imposibilitatii, vrea sa cântărească divinitatea si fie face din acest lucru un spectacol, fie se retrage in intimitatea sinelui.
Prin verbul "pândesc" se inversează raportul om-divinitate, in fav superioritatii omului, este vanatorul care așteaptă de multa vreme din partea vanatului un moment de vulnerabilitate.
Comparatia din versul : Si te pandesc in timp, ca pe vanat, ilustrează dorinta poetului de a avea o dovada reala a existentei lui Dumnezeu.
Verbul "sa ucid" sugerează nesiguranță, nu stie daca sa se inchine div sau sa renunte la credința, crede ca isi poate masura puterile cu acesta.
Soimul si taurul sunt personaje care au diverse conotații, atat pozitive cat si negative;soimul sugereaza curaj si putere, iar taurul, fertilitate dar si pericol de moarte, Dumnezeul oscileaza intre doua dimensiuni, odata bun, odata rau.
La nivel gramatical, predomina verbele si subst insotite de adj. Verbele ne îndreaptă catre prezenta eului liric iar subst catre prez divinității.
Campurile lexico semantice clatifica ideile poetice, introduc cititorul in atmosfera poezie si particularizează cele doua prezente.
Expresivitatea este medie, reda nesiguranta eului poetic, imag artistice si fig de stil il invita pe cititor sa intre in lumea acestuia.
Psalmii arghezieni, construiti pe baxa a doua tendințe antagoniste sintetizeaza nevoia omului de cunoaștere, cautare neintrerupta a idealului de perfecțiune intruchipat de Dumnezeu.
Poezia modernismului se caract, in general, prin cateva trăsături :subiectivitatea discursului liric (predomina pers I, sg, eul poetic are o atitudine confesiva, poezia se transforma astfel într-o arta poetica) expresivitatea limbajului poetic; reflexivitatea discursului liric (eul poetic are o atitudine meditativa, ganditoare si este preocupat de probleme care particularizează existenta omului :iubirea, timpul, condiția umana, legatura lui cu natura, rolul unui artist in societatea contemporana lui). Inovarea adusa formei poeziei si limbajului poetic, la nivel formei, nu se respecta cu strictețe normele limbii române literare, lipsesc semnele de punctuatie, inceputul versurilor este scris cu litera mica, la nivelul limbajului sunt folosite cuvinte considerate indecente chiar vulgare, de la periferia vocabularului, mesajul fiind ca orice cuvânt poate apartine discursului liric.
Poetul se încadrează la modernismul temperat sau clasicizant.
Poezia Psalm- Te dramuiesc in zgomot si in tacere, apare in anul 1927, in vol Cuvinte potrivite, se vorbește in mod eronat despre un ciclu al Psalmilor, pt ca ei nu au apărut într-un vol unitar, sunt "risipiți de a lungul creației ", doar primii 9 au apatut in "Cuvinte potrivite", despre ceilalți 9,criticul literar Mircea Zaciu spune ca seamănă cu "popasuri pe via dolorosa, pe un adevărat drum al durerii" , ele exprima "oscilatia poetului intre credință si tăgadă".
Psalmii au la baza o experienta autentica pt ca scriitorul in tinerețe dorea sa renunte la viata laica pt cea monahala.
Tema este una religioasa, dar poate fi considerata poezie filozofica pt ca la Arghezi dialogul cu divinitatea înseamnă atingerea cunoasterii abdolute.
Titlul este concis, exprimat printr-un substantiv comun, anticipeaza tema religioasa.
Tipul de lirism este predominant subiectiv.
La nivelul structurii, poezia este alcătuită din 4 catrene. Se recunosc doua prezente existente in tot textul, prezentata eului liric si prezenta divinității.
Cele doua planuri sunt echilibrate si raportul este evidentiat de nr aproximativ egal dr fragmente de versuri ce definesc cele doua prezente.
Din punct de vedere morfologic, apare o diferență :eul poetic se definește prin actiune, predomina verbele;in cazul divinității sunt folosite substantivele comune insotite de adjective ca sugestie a faptului ca se încearcă definirea si particularizarea ideii de divinitate.
Prima atitudine a eului liric exprimata prin verbul "dramuiesc" este sugestia imposibilitatii, vrea sa cântărească divinitatea si fie face din acest lucru un spectacol, fie se retrage in intimitatea sinelui.
Prin verbul "pândesc" se inversează raportul om-divinitate, in fav superioritatii omului, este vanatorul care așteaptă de multa vreme din partea vanatului un moment de vulnerabilitate.
Comparatia din versul : Si te pandesc in timp, ca pe vanat, ilustrează dorinta poetului de a avea o dovada reala a existentei lui Dumnezeu.
Verbul "sa ucid" sugerează nesiguranță, nu stie daca sa se inchine div sau sa renunte la credința, crede ca isi poate masura puterile cu acesta.
Soimul si taurul sunt personaje care au diverse conotații, atat pozitive cat si negative;soimul sugereaza curaj si putere, iar taurul, fertilitate dar si pericol de moarte, Dumnezeul oscileaza intre doua dimensiuni, odata bun, odata rau.
La nivel gramatical, predomina verbele si subst insotite de adj. Verbele ne îndreaptă catre prezenta eului liric iar subst catre prez divinității.
Campurile lexico semantice clatifica ideile poetice, introduc cititorul in atmosfera poezie si particularizează cele doua prezente.
Expresivitatea este medie, reda nesiguranta eului poetic, imag artistice si fig de stil il invita pe cititor sa intre in lumea acestuia.
Psalmii arghezieni, construiti pe baxa a doua tendințe antagoniste sintetizeaza nevoia omului de cunoaștere, cautare neintrerupta a idealului de perfecțiune intruchipat de Dumnezeu.