a.) Bulbul rahidian (latină Medulla oblongata) este porțiunea trunchiului cerebral care face legătură dintre puntea lui Varolio și măduva spinării. Bulbul rahidian este sediul centrilor nervoși responsabili de realizare funcțiilor vitale (centri respiratori, centri cardiovasculari) funcțiilor digestive (centrul salivației, masticator,deglutiției) și reflexelor de protecție (centrul strănutului, tusei, vomei).
b.)este o circumvoluție pe fața laterală a emisferei cerebrale situată în porțiunea anterioară a lobului parietal, delimitată anterior de către șanțul central (fisura lui Rolando), posterior de șanțul postcentral, inferior de ramura posterioară a șanțului lateral cerebral și superior de marginea superioară a emisferei. Girusul postcentral se continuă superior pe fața medială a emisferului cu partea posterioară a lobulului paracentral - girusul paracentral posterior. Inferior, girusul postcentral se continuă prin intermediul opercului frontoparietal (rolandic) cu girusul precentral. Girusul postcentral reprezintă aria (cortexul) primară somatosenzitivă.
c.)Emisferele cerebrale sunt fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică și separate prin scizura interemisferică. Sunt formate din lobi (frontal, parietal, temporal, occipital și al insulei), separați prin șanțuri adânci (scizuri). Suprafața lobilor este brăzdată de șanțuri care delimitează circumvoluțiile cerebrale, cel mai proeminent fiind șanțul lateral cerebral. În interiorul emisferelor cerebrale se află ventriculele laterale.
d.)Cerebelul (din latină, cerebellum - creierul mic) este o parte majoră a rombencefalului tuturor vertebratelor. Deși este, de obicei, mai mic decât telencefalul, există unele excepții precum ar fi la Mormyridae – peștii elefant, unde poate fi la fel de mare sau chiar mai mare.[1] La oameni, cerebelul joacă un rol important în controlul activității motorii. Poate fi implicat și în funcții cognitive cum ar fi atenția sau vorbirea, precum și în controlul fricii și al plăcerii,[2] însă funcțiile sale legate de mișcare sunt cele mai clar stabilite. Cerebelul uman nu inițiază mișcarea, dar contribuie la coordonare, acuratețe și sincronizarea exactă: primește aferențe de la sistemele senzoriale ale măduvei spinării și de la alte părți ale creierului, integrându-le într-o activitate motorie de precizie.[3] Lezările cerebeloase produc perturbări ale mișcării de precizie, echilibrului, posturii și învățării motorii la oameni.[3]
e.)Nervii cranieni reprezintă componenta craniană a sistemului nervos periferic, fiind nervi cu origine la nivelul encefalului. Omul posedă 12 perechi de nervi cranieni, dintre care 10 își au originea aparentă în trunchiul cerebral. Nervii cranieni asigură inervația senzitivo-motorie a extremității cefalice și de asemenea importante funcții senzoriale. Numerotarea lor elaborată de Samuel Thomas von Sommering si Felix Vicq D'Asyr îi ierarhizează în raport cu nivelul originilor și amplasamentul la baza craniului (fosa cerebrală anterioară, mijlocie si posterioară).
