Seara Craciunului in familia mea
Din toate sărbătorile ce ne sunt date, cea mai frumoasă pentru mine este şi va rămâne Crăciunul. Nu aştept nici o altă sărbătoare cu atâta bucurie, pentru că simt că aceasta este sărbătoarea familiei întregite şi a obiceiurilor din moşi strămoşi.
In casă se simte miros de cozonaci şi prăjituri pe care le vom împărţi cu colindătorii, căci in Ajun de Crăciun casa ni se umple de colindători.
Când sunetul colindelor se stinge şi noaptea coboară, aştept şi eu la fel ca toţi copiii din lume, ca pe drumul nins de lună să sosească şi la casa noastra Moş Căciun.
Bradul il aşteapta şi el, împodobit, plin de lumini şi de globuri sclipitoare. Pe masă, mama a pus trei lumânări şi le-a aprins. Lumina lor caldă ne învăluie şi în casă se aşterne liniştea.
Avem cu toţii răgaz să privim steluţele de gheaţă pe geam, să le topim şi să vedem prin ferestre luminile sărbătoresti aprinse pe străzi. Au părinţii răgaz să-mi spună poveşti despre cum petreceau ei Crăciunul când erau copii, iar mie îmi place aşa de mult să-i ascult...
Dar Crăciunul înseamnă pentru mine mai mult decat brazi împodobiti, lumânări aprinse, miros de cozonaci şi mere coapte. E o sărbătoare sfântă, căci în noaptea de Crăciun, Dumnezeu s-a născut ca om, in Betleem. În această seară, binecuvantarea sfântă se revarsă peste lume, iar îngerii cântă toţi cu bucurie: « Domnul e pe pământ ! ». Atmosfera e aşa de sărbătorească pentru că oamenii, cerul şi pământul slăvesc minunea Naşterii Mântuitorului.
Şi mai este Crăciunul şi sufletul cald al mamei, al părinţilor, al celor dragi, care ne luminează tot anul. Este bunătatea, speranţa renăscută. Este pace şi înţelegere...
