TEXT ul !

„Tata, deşi preot şi un mare iubitor de carte, închinat grijilor spirituale, fusese în tinereţe şi un
priceput, îndemânatic, harnic gospodar. El, cel dintâi, s-a încumetat să aducă în regiune maşini, menite
să cruţe puterile omului: o greblă mecanică, cu loc de şezut înalt, de pe care puteai să cazi uşor ca de
pe un cal nărăvaş, o maşină de treierat, o altă maşină — de îmblătit cu o semistabilă cu aburi şi horn
zvelt, care în repaos era culcat pe-o furcă. Locomobilei îi spuneam „ghibolu" (bivolul). În ciuda
profesiunii sale duminecale, Tata ţinu să-şi treacă şi examenul de maşinist, încercare închipuită de el
mai mult ca un îndemn pentru alţii [....].
După ce şi-a însuşit subtilităţile tehnicei, Tata fu repede lovit de plictiseală, iar în această stare
de lâncezeală, el cedă maşina câtorva ţărani din Lancrăm, pe care i-a iniţiat în noua meserie. Despre
aventura de „maşinist" a Tatii eu n-am aflat decât din auzite. [....]
Aproape ziua întreagă el citea întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un schimb de tăceri.
Înainte de amiază, după-amiază şi noaptea — până pe la ora două, el citea. Era cuprins de obicei de
cărţi nemţeşti, ce şi le procura de la profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeş. Tata întreţinea
legături — nu s-ar putea spune tocmai prieteneşti, dar cordiale, cu aceste cercuri, căci pe vremuri
fusese şi el elev la gimnaziul săsesc din Sebeş, şi-l mânau într-acolo amintirile. Mai păstra în
bibliotecă „Poeziile" lui Schiller, un volum ce-l luase cândva ca premiu, purtând, pe intâia pagină, un
elogiu caligrafic şi semnătura barocă a directorului. [....].
Mama era o fiinţă primară. Eine Urmutter, cum îi spuneam eu mai târziu, făcând uz de-un
cuvânt nemţesc, ce mi se părea că i-ar cuprinde chipul şi prin care o proiectam în arhaic. Fără multă
şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătăţii vitale, grele,
masive. Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită
pe măsura celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea magiei. Ea se simţea cu toată făptura ei vibrând
într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată visării. Fiinţă impersonală,
fără gând întors asupra ei însăşi, stăpânită numai de sacrul egoism al familiei, Mama era substanţa
activă în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă toate rânduielile vieţii noastre. Aşa o ştiam cel puţin noi
— copiii. În tinereţe fusese o femeie frumoasă, de-o frumuseţe ce nu avea de loc conştiinţă de sine.
Cât mă priveşte, nu-mi aduc aminte de ea decât ca de-o femeie mai în vârstă, cu mişcări apăsate, ca
de-o arătare adusă puţin din spate, cu părul cărunt, apoi ireal de alb şi ochii mari de basm. Avea în
sângele ei o ascendenţă macedoneană. Strămoşii ei, din familia Moga, ce a dat neamului mulţi preoţi şi
un episcop, veniseră în Ardeal din Macedonia, pe la sfârşitul veacului al XVII-lea, după reprimarea de
către turci a unei răscoale şi după arderea acelei Moscopole, cetate balcanică de strălucită faimă, ce
întreţinea impunătoare legături de comerţ şi de cultură cu Veneţia”
(Hronicul și cântecul vârstelor, de Lucian Blaga)

Exercitiile , cine ma poate ajuta?
1. Scrie cinci enuțuri cu sensurile verbului a trece.
2. Scrie câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: iubitor (de carte),
îndemânatic, să cruțe, cordiale, arhaic.
3. Motivează scrierea cu majusculă a substantivelor: mamă, tată în textul dat
4. Identifică cele două laturi ale personalității tatălui autorului.
5. Ilustrează pasiunea pentru lectură a tatălui autorului.
6. Exprimă-ți opinia despre semnificația afirmației: “Mama era o fiinţă primară”
7. Prezintă în, 4-6 rânduri un portret al mamei așa cum rezultă din textul citat.