Răspuns :
Răspuns:
Prin Războiul de Independență înțelegem participarea Principatelor Unite Române (Moldova și Țara Românească) la conflictul ruso-turc, desfășurat între anii 1877-1878, în urma căruia România a obținut independența de stat și a alipit Dobrogea.
După Unirea Principatelor (1859) și abdicarea în 1866 a înfăptuitorului unirii, Al. Ioan Cuza, la tronul României accede principele Carol I. Sub sceptrul acestuia, România își continuă procesul de modernizare a țării început de Cuza. Schimbări esențiale au avut loc și la nivelul societății, fapt care a permis să se aducă în discuție obținerea independenței față de puterea suzerană turcească. Conștienți de incapacitatea României de a-și îndeplini în totalitate interesele sub o putere suzerană, liderii români așteptau momentul oportun de a ieși de sub autoritatea turcească.
Condițiile externe necesare afirmării independenței față de Imperiul Otoman au apărut în 1875, odată cu apariția crizei balcanice. Pe fondul foametei și a sărăciei generalizate, populațiile din Europa de Est s-au revoltat față de stăpânirea turcească. Au avut loc revolte în Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Serbia și Bulgaria. România a susținut în secret aceste mișcări ale vecinilor ei și a ajutat la formarea pe teritoriul țării noastre a unor detașamente de revoluționari.
După eșecul diplomatic de a stabili pacea în cadrul conferinței de la Istanbul, desfășurată în perioada decembrie 1876 – ianuarie 1877, criza balcanică a ajuns în faza rezolvării conflictului pe calea armelor. În ajutorul țărilor din sudul României a intervenit Rusia, imperiul de la răsărit argumentându-și protectoratul față de aceste țări prin identitatea slavo-ortodoxă comună.
România vede în implicarea Rusiei în conflict o oportunitate de a-și rezolva propriile dispute cu partea turcă. Astfel că, la 4 aprilie 1877, a semnat împreună cu Rusia o convenție, prin care permitea trupelor ruse să tranziteze teritoriul României spre a ajunge în teatrele de operații aflate la sud de Dunăre. Convenția stipula obligația Rusiei de a apăra integritatea teritorială a României și de a suporta cheltuielile de transport și aprovizionare a armatei. Deși convenția nu cerea ca țara noastră să participe la ostilități militare, România a decis mobilizarea generală a armatei. În scurt timp s-au prezentat la arme aproximativ 100.000 de oameni din care mai mult de jumătate ostași combatanți. Alături de aceștia au fost chemați spre a fi instruiți aproximativ 15.000 de tineri. Din dotarea armatei române făceau parte un număr de 12.000 de cai și 190 de tunuri.
După mobilizare, armata română s-a plasat strategic în puncte cheie de-a lungul Dunării, spre a evita posibilitatea unei invazii. La aceste mișcări strategice ale românilor, Turcia a răspuns diplomatic prin expulzarea diplomaților români și sechestrarea navelor românești. Nici reacțiile militare nu au lipsit, turcii bombardând orașele Brăila, Calafat și Reni (astăzi aflat în componența Ucrainei).
La 12/24 aprilie 1877 Rusia declară război Turciei, iar în iunie 260.000 de soldați ruși și 802 tunuri încep să traverseze teritoriul României. Armata țaristă, protejată de flotila românească, a trecut Dunărea și a intrat în Dobrogea.
Între timp, liderii politici români decid să profite de începutul conflictului ruso-turc și proclamă independența. La 9/21 mai, în plenul Adunării Deputaților, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe de atunci, declara România o națiune de sine stătătoare. În aceeași zi, ambele camere ale parlamentului au adoptat o moțiune prin care se lua act de ruperea legăturilor României cu Poarta și se anunța independența absolută a României. A doua zi, 10/22 mai, proclamația și totodată legea adoptată de legislativul român au fost contrasemnate de Carol I. Ca urmare a noilor realități, guvernul român a decis ca cei 914.000 le,i însemnând tributul datorat Turciei, să fie direcționați spre bugetul armatei țării. Proclamarea independenței României a avut parte de suportul opiniei publice internaționale, dar cu toate acestea unele țări europene, precum Franța, au întâmpinat acțiunea românilor cu răceală, iar altele, precum Regatul Unit, cu adversitate.
Daca nu este bine, nu o copia, scuza-ma, dar referatul asta l-am avut si eu la scoala si a zis profa' ca este bine.