Explicație:
Drepturile femeilor
Evenimentele istorice și evoluțiile politice, sociale și culturale europene au creat abia în secolul al XIX-lea cadrul propice pentru afirmarea drepturilor femeilor. Două repere precursoare importante au fost gândirea iluministă și evoluția conceptului de drept al omului. În timpul Revoluției Franceze, a fost proclamată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului care a inspirat activismul feminist al epocii. „Declarație cu privire la Drepturile Femeii și ale Femeii Cetățean” din 1791 (redactată de către Olympe de Gouges) a constituit unul din primele texte care revendica tratament egal pentru femei, atât în spațiul public cât și privat, și o proclamație a universalității drepturilor omului.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, în contextul dezbaterilor privind libertatea religioasă, abolirea sclaviei, dreptul la vot ș.a., tema libertății femeilor și a drepturilor lor se impune în conștiința istorică modernă. Începând cu această perioadă și în primele decenii ale secolului XX, mișcările care au apărat cauza femeilor s-au structurat și afirmat progresiv. Evoluând diferit, în funcție de spațiul geografic, de specificul național, de originile intelectuale și de influența diferitelor curente politice (liberal, conservator, socialist), de modul de acțiune și formele de organizare, discursul feminist s-a manifestat în această epocă ca o mișcare cu revendicări variate, în special pentru dreptul la vot (acordat progresiv în majoritatea țărilor în prima jumătate a secolului al XX-lea), ameliorarea condițiilor de muncă și dreptul la educație al femeilor.
După cel de-al Doilea Război Mondial și până în anii 80 ai secolului trecut, mișcarea pentru drepturile femeilor a avut ca obiectiv central denunțarea inegalităților (economice, culturale) și repunerea în discuție a rolului femeii în societate. După 1990, în condițiile în care revendicările inițiale au fost incluse în sistemele juridice și aparțin domeniului convențional al drepturilor omului, mișcările feministe reclamă un ansamblu larg și divers de obiective: ameliorarea situației femeilor, în special a femeilor vulnerabile, egalitate profesională, libertate sexuală, dreptul de a dispune de propriul corp. Acestor exigențe paritare și a celor legate de dezvoltarea noțiunii de gen, noua generație a mișcărilor de promovare a drepturilor femeilor care se afirmă începând cu secolul al XXI-lea le adaugă noi teme de reflecție și forme de acțiune, care vizează în special lupta contra violenței, a sexismului și discriminării.
