Prima zăpadă
După o toamnă frumoasă, târzie și foarte însorită, a urmat iarna, în care totul părea mohorât: cerul, câmpul, casele.
Luna decembrie fără zăpadă nu are nici un farmec.
În fiecare dimineață, când mă trezeam, mă uitam imediat pe geam, să văd dacă nu cumva a nins.
Mare mi-a fost bucuria când în una din dimineți am văzut că în sfârșit a căzut prima zăpadă.
Totul era alb în jur. Casele aveau toate acoperișul îmbrăcat în alb, copacii parcă erau înfloriți precum zarzării primăvara, străzile nu mai aveau asfaltul cenușiu, acum el era acoperit de fulgii mari, pufoși, ce cădeau cu nemiluita din cer.
În sfârșit, a căzut prima zăpadă care, văzută pe geam, mi-a umplut sufletul de bucurie și de prospețime.
