Un baiat a facut un zmeu cat o casa si s-a inaltat cu el in vazduh. A zburat asa, agatat de coada zmeului, un an de zile. Intr-una din zile, in timp ce se afla in inaltul cerului, baiatul a descooerit ca zmeul poate vorbi. a fost tare surprins si, vazand asa, s-a pornit a coborî lin din cer spre pamanat pamanat ca sa se odihneasca. Au poposit pe creasta unui munte si, in timp ce stateau acolo, o bubuitura puternica s-a auzit. Pamantul s-a despicat si din el a iesit o carte de piatra uriasa. Era Cartea Pamnatului. Mult prea mare ca baiatul sa-i poata citi slovele. S-a apucat de coada zmeului si s-a ridicat spre cer. De sus, literele pareau mai mici si baiatul a citit pe nerasuflate Basmele Omului. La lumina Stelei Stelelor, copilul a reusit sa citeasca aproape un sfert din carte. Cand lumina a apus, cartea s-a inchis si a intrat inapoi in pamant. Cartea aceea se deschide o data la o mie de ani. Cei doi calatori au pornit in zbor spre lumea larga ca sa imartaseasca oamenilor cunostintele citite in Cartea de piatra. Trecură o mie de ani de atunci si cei doi, copilul si zmeul, s-au intros la munte ca sa termine de citit cartea. Ce scria in ea veti afla si voi in curand daca aveti rabdare.
