Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zapada scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar.Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal.
Este un peisaj mirific:covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort.Singurele urme de viata le reprezinta copii zglobii,fumul care se ridica deasupra caselor si instalatiilor ce impodobesc strazile, vitrinele si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre. Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist,iar soarele, prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace. Acest peisaj de iarna, pare desprins dintr-un basm, se intalneste tot mai rar si de aceea este ceva nepretuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa experimenteze macar o data in viata.
