Răspuns :
Răspuns:
6 decembrie 2020
Dragă Jurnalule,
N-am să uit niciodată ce mi s-a întâmplat aseară:
Tocmai ieşisem tiptil-tiptil din curătură. Când am văzut întinderea lucie de zăpadă, am început să sar de bucurie. Tot vorbind cu gândul meu, aşa cum vorbesc acum cu tine, mă gândeam că poate mai întâlnesc vreun prieten sau vreo prietenă.
Hoinărind vesel prin zăpada albă şi pufoasă observasem că totul era frumos şi luminos, deşi luna nu răsărise încă. Bucuros, m-am oprit un pic să mă odihnesc. Atunci s-a întâmplat ceva tare ciudat: s-a schimbat lumina, au pălit stelele, totul în jur părea altfel. Deodată, chiar lângă mine, a apărut o arătare mare, dotată cu două coarne imense. Am împietrit de groază. Nici eu nu mă mişcam, nici ea nu se mişca. Apoi, brusc, m-am hotărât: am luat-o la goană. Mai alergând, mai dându-mă de-a dura, am coborât dealul, apoi am zbughit-o de-a dreptul peste câmp până la stuful de la marginea iazului. Acolo m-am oprit. Sleit de puteri, m-am ghemuit cu ochii închişi pentru că nesuferita aia de umbră... încă mă urmărea...
Explicație: