Ploua.Ploua in ziua in care ne-am despartit.Norii se scuturau de vesti rele,de suferintele si lacrimile oamenilor adunate in ei,spaland toata mizeria si pacatele omenesti.Clipocitul ponii se auzea intruna,lovind asfaltul rece si acoperit de frunze vestejite,obosite de viata.Cerul mohorat parca prevestea o zi rea.Eu stateam in pat,ascultand acest rapait al ploii,fara sa ma gandesc la nimic.Ma trezisem brusc,dupa un cosmar in care ttepierdeam.Soarele,in pijamalele lui si cu o cafea in mana,era aparat de noii cenusii,asa ca nu se straduia prea tare sa lumineze totul.Se vedeau doar cateva peticie galbui-pale pe cer.
Si,cand stateam eu in pat,aud un sunet de incuietoare fortata.M-am gandit ca era de la vecinul nostru,care vine deseori dimineata devreme acasa,dupa petrecerile lui dese,asa ca nu m-am ingrijorat.Am continuat sa stau de veghe,gandindu-ma la nimic.Dar incuietoare continua sa zangane si sa se zgaltaie.
Intrigat,m-am dus la usa,cu gandul sa o deschid si sa-mi ajut vecinul sa deschida usa.Dupa atata bautura,nu cred ca mai era capabil sa vada goarte bine.Cu chiu,cu vai,m-am tarat in pijamalele mele cu dungi la usa.Dar,cand am deschis-o,desi mi-am gasit vecinul,nu l-am gasit brat,ci inconjurat de o ceata de barbati inarmati.Gura mi s-a cascat involuntar,pana a format un O perfect.Si se pare ca inarmatii nu fortau incuietoarea vecinului,ci a mea.Nici nu am mai apucat sa spun ceca,pentru ca am fost trantit la pamant de piciorul unui barbat inalt,bine facut,cu un zambet salbatic si viclean.Imi apasa pe piept incontinuu,asa ca-mi era greu sa respiri.M-a intrebat:"Unde e Madeline Williams?"Pentru nimic nu le-as fi spus acestor barbati unde te aflai.Poate s-a vazut asta pe fata mea,deoarece barbatul s-a infuriat si a apasat si mai tare pe pieptul meu.Am reusit sa ingaim,in timp ce aproape ca ma sufocam:"E-e-e in c-c-camera e-e-ei."In final,si-a luat piciorul de pe pieptul meu.Am infulecat aerul,recunoscator faptului ca scapasem de sub acel chin.Aveam de gand sa-l duc in camera ta,unde te-as fi luat si am fi sarit de la balcon.Am fi supravietuit.Dar pkanurile mele au fist date peste cap.Deodata,am simtit la cap ceva rece,strain.Un pistol.Acel barbat il tinea ranjind la capul meu.Deodata,inima mea s-a strans cat de mult era posibil.Acum mi-era imposibil sa te salvez.Nu aveam ce face impotriba unui pistol.I-am dus in camera ta,stiind ca,daca ii duceam in alta camera,oricum ne omorau pe amandoi.Te-am vazut speriata si socata de aparitia acestor barbati.Le-ai urmat comenzile fara a scanci,dar aveai ochii mariti de socul produs,iar cand te-si uitat la mine,am simtit furia ta.Stiam ca nu m-ai crezut capabil de nimic pentru a te salva.
Acei barbati au continuat sa rada un timp de noi,va nu eram decat niste persoane mandre si bune de nimic,ca nu ne meritam bogatia si fericirea,dar acestea aveau sa se sfarseasca.Unul dintre ei a luat pistolul si l-a asezat pe inima ta."Ne-am jucat prea mult.Acum haide sa facem treaba adevarata.Spune-ti ultimele cuvinte,prapadito."Asa,ultimele sunete pe care le-am auzit au fost:"Te urasc,incapabilule.",urmate de o impuscatura.
Si-acum ma simt vinovat pentru faptul ca am fost asa las,ca nu m-am sacrificat pana la capat,si in cosmarurile mele cela mai mari aud rasetele acelor oameni si impuscatura care mi-a starpit fericirea.Sper ca esti fericita,Madeline.Eu nu voi mai fi niciodata.
Sper ca ju e mult prea dramatic textul pentru ce ti-ai dorit tu!
