Cine n-a avut un bolnav în preajma sa? Şi, avându-l, cine n-a mers la el să-l cerceteze, după cuvântul Mântuitorului (Mt 25, 36), şi să se roage, împreună cu preoţii Bisericii, la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu (Iac 5, 14 şi urm.)? Fiind mădulare ale aceluiaşi trup, când un mădular suferă, ar putea celelalte sta nepăsătoare, afară de cazul în care ele însele ar fi bolnave? Nicidecum! Şi cum am participat cu toţii, în multe rânduri, la ungerea cu untdelemn sfinţit a celor bolnavi dintre ai noştri, tot de-atâtea ori am auzit citindu-se, prima dată între cele şapte evanghelii, textul lucanic cu samarineanul cel milostiv. Se întâmplă însă că, prea auzind o anumită parabolă a Mântuitorului, cum ar fi cea de astăzi, să-ţi scape anumite sensuri pe care Mântuitorul le-a dat dialogului cu învăţătorul legii din vremea Sa.
