Răspuns: STEFAN CEL MARE SI VRANCIOAIA
A fost odata, mai de mult, o batalie mare în hotarele noastre. Ungurii trecusera munţii şi Stefan-Voda ramasese biruit. Atunci, ca sa nu cada în mana duşmanilor, domnul a taiat-o de-a dreptul prin codri. Şi-a mers, şi-a mers cat o fi mers, pîna ce-a razbit aci în valea Putnei. Pe vremea aceea doar nu era lume multa ca acu. Ici un sat, colo altul, dincolo altul… cum se aşezase fiecare prin paduri.
Şi-a nimerit pe Dumbrava, în dealul Barseştilor, la o baba.
– Buna ziua, matuşa…
– Buna sa-ţi fie inima, i-a raspuns baba, ca nici prin gand nu-i trecea cu cine sta de vorba.
– Matuşa, fa bine şi-mi da ceva sa mananc, ca vin din cale lunga şi n-am întalnit nici un salaş în cale.
Baba de cuvant i-a şi dat nişte jintiţa şi o pane de meiu iar drumeţul, de obosit ce era, îndata ce s-a ospatat, a şi adormit.
Şi, cum se odihnea el, pesemne s-a dezvelit la piept iar batrîna a vazut sub sarica lui camaşa de zale.
– O fi vreun hoţ, îşi da baba cu socoteala. Şi cat pe ce sa dea fuga sa cheme feciorii…
Dar, privind la faţa balana a voinicului care dormea şi la parul lui ca matasa, se gandi ca poate sa fie un om de viţa aleasa, cazut cine ştie cum în stramtoare.
De aceea gazda aştepta pana s-o trezi sa-l iscodeasca; şi se temea sa nu se arate cumva feciorii ei, ca erau aspri şi cu banat asupra streinilor.
Ci Stefan-Voda, cum a dat puţin ochii în gene, a şi tresarit şi, frecandu-se la ochi, a întrebat :
– Matuşa, e departe de aci pa na la hotar. Ar fi vrednic sa ma scoata într-acolo ?
– Departe, maica, a raspuns baba. Dar cum sa porneşti într-acolo, ca peste tot e codru de nu razbate nici pasarea….
Atunci s-a liniştit Voda, cînd a auzit ca ieşise la bun liman şi ca n-a nimerit cumva în ţara ungureasca. Şi, lepadand sarica, s-a aratat cu straele lui de domn. Apoi începu a spune batranei cum a fost la batalie, cum oastea i se risipise şi cum s-a ratacit prin coclaurii aceia.
Şi, cum sta obidit, Vrancioaia, ca aşa-i zicea babei, numai ce a cazut în genunchi şi i-a zis :
– Doamne, nu te întrista. Eu sunt batrana; am vazut multe şi multe am paţit… dar niciodata n-am pomenit ca omul vrednic sa ramana pîna la urma de ruşine… Iata, rog mila mariei-tale, sa ma reped pana devale, sa dau de veste feciorilor mei, sa adune tovaraşii lor de sub Dumbrava, şi de cei care ţin straja la veghiul lui Bucur şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-or îndrepta toate.
Explicație:
SPER CA TE-AM AJUTAT!!
