SFIRȘIT DE TOAMNĂ
de Vasile Alecsandri
Oaspetii caselor noastre, cocostirci si rindunele,
Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
Cirdurile de cocoare, inşirindu-se-n lung zbor,
Pribegit'-au urmărite de al nostru jalnic dor
Vesela verde cimpie acu-i tristă, vestezità,
Lunca, båtuta de brumă, acum pare ruginitá;
Frunzele-i cad, zbor in aer și de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc
Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cird de corbi iernatici prin vazduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat' calare!
Vintul suieră prin hornuri råspindind infiorare.
Boii rag, cali rinchează, ciinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe ginduri şi s-apropie de foс de găsit substantive articulate​