Tresăream.
- A. nu... stiu unde ai rămas... la-a-a... Zâna Florilor...
Auzisem prin vis.
Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mul-
țumire. Şi mă simteam uşor, ca un fulg plutind pe o apă care
curge încet, încetinel, încetişor...
şi bunica spunea, spunea înainte, si fusul sfâr-sfâr pe la
urechi, ca un bondar, ca acele cântece din buruienile în care
adormisem de atâtea ori.
Când m-am deşteptat, bunica isprăvise caierul.
Dar basmul?
Cu capul în poala bunicii, niciodată n-am putut asculta
un basm întreg.
Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus care ma fu
rau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei.
Så intelegem textul!
1. Ce înfăţişare are bunica?
2. De ce crezi că era îndrăgită bunica?
3. Ce făcea bunica sub dud?
4. Cum îşi alinta bunica nepotul?​