scrierea a apărut în Orientul Antic, în cursul mileniului al IV-lea, în Egipt şi în Mesopotamia;
scrierea a apărut ca urmare a unor necesităţi practice din viaţa de zi cu zi: nevoia de a ţine socoteala recoltelor şi a mărfurilor, de a cunoaşte numărul locuitorilor statelor antice sau de a stabili taxele datorate de oameni templelor sau regelui;
Cele mai vechi forme de scriere au fost:
a) scrierea pictografică - cu ajutorul pictogramelor (imagini simple ce redau
oameni, animale sau obiecte);
b) scrierea hieroglifică - cu ajutorul hieroglifelor, apărută în Egipt, cuprindea
aproximativ 5000 de semne;
c) scrierea cuneiformă - apărută în Mesopotamia, cuneiformele fiind semne
grafice în formă de cuie, erau în număr de 600;
d) alfabetul fenician - conţinea 22 de litere, se scria de la dreapta la stânga; de
la fenicieni, alfabetul a fost preluat de greci, apoi de romani.
scrisul era cunoscut doar de unii oameni ai Orientului Antic; printre aceştia
se numărau preoţii, funcţionarii sau scribii;
în Orientul Antic se scria pe piatră, lemn, tăbliţe de lut, papirus,
pergament (piele de animal prelucrată) şi chiar pe hârtie, în China.
