Răspuns :
Răspuns:
Review-uri (10)
O fetita de 13 ani din Bucuresti se hotaraste sa-l salveze pe condorul Isidor, cel mai batrin locatar de la Zoo Baneasa, dupa ce vede la televizor stirea despre moartea cimpanzeului, veteranul de pina atunci al gradinii. Dar ce te faci cind reusesti sa eliberezi o pasare care nu mai stie sa zboare? Fetita aduce condorul acasa, unde il ascunde o vreme, si descopera lucruri fascinante despre el. Apoi cei doi fug impreuna la Sinaia. La munte, in locul care seamana cu casa de demult a condorului, ea spera sa-l invete sa zboare din nou si sa-l elibereze cu adevarat, in timp ce legatura dintre ei devine tot mai puternica. O poveste despre prietenie, libertate si visuri.
Povestea „ O vară cu Isidor ” este scrisă de Veronica D. Niculescu și a apărut la editura Polirom, colecția Juniorn.
Cartea este dedicată copiilor iar, protagoniștii sunt Serena, o fetiță de 13 ani și condorul Isidor. Între cei doi s-a legat o prietenie strânsă, aceștia întâlnindu-și prima dată la grădina zoologică din Băneasa.
Serena, a văzut o știre la televizor despre grădina zoologică, cum că veteranul acesteia, cimpanzeul Thor, în vârstă de patruzeci și trei de ani, a murit iar acum, veteranul este un condor.
Dornică să îl vadă în viață, pornește într-o zi cu părinții la grădina zoologică.
După ce a vizitat mai mulți locatari ai grădinii, Serena se oprește în dreptul cuștii unde se află condorul despre care auzise la televizor. Făcându-i-se milă, îi acordă câteva clipe atenție, după care își continuă plimbarea.
După câteva zile, fiind în oraș cu mama ei, fata zărește mai mulți puscăriași care lucrau, din acel moment, Serena își pune tot mai multe întrebări printre care și cea referitoare la „ de ce să stea închis o viață întreagă dacă nu a făcut nimic rău ? ” din acel moment gândul i-a zburat la Isidor, acesta fiind „ condamnat ” să stea toată ziua închis într-o cușcă.
Serena a făcut tot posibilul ca să își salveze prietenul și să-i ofere libertatea de care nu a avut parte.
Eliberat din cușcă, condorul împreună cu Serena pornesc în aventură iar, scopul final este să îl ducă în mediul său și să-l reînvețe să zboară.
După lungi încercări, Isidor a reînvățat să zboare, cu lacrimi în ochi, Serena se reîntoare la viața ei de dinainte.
Revenind după șapte ani, în același zone pitorești de munte, Serena își aduce aminte cu mare plăcere și cu bucurie în suflet de prietenul ei Isidor și îl caută cu privirea pe cer așteptând să îl revadă zburând fericit.
„ Au fost odată-n Munții D`Or
mama condor, tata condor.
Trăiau pe creasta crestelor,
zburau în spuma norilor,
mâncau doar mușchi de căprior,
sorbeau din roua zorilor. ”
Mie mi-a plăcut această poveste, deoarece are un substrat emoțional, în ciuda faptului că limbajul este unul simplu, pe înțelesul tuturor, te emoționează și te face să te atașezi de personaje.
Prietenia descrisă în carte este una sinceră, un exemplu pentru cititor.
Cartea este dedicată copiilor iar, protagoniștii sunt Serena, o fetiță de 13 ani și condorul Isidor. Între cei doi s-a legat o prietenie strânsă, aceștia întâlnindu-și prima dată la grădina zoologică din Băneasa.
Serena, a văzut o știre la televizor despre grădina zoologică, cum că veteranul acesteia, cimpanzeul Thor, în vârstă de patruzeci și trei de ani, a murit iar acum, veteranul este un condor.
Dornică să îl vadă în viață, pornește într-o zi cu părinții la grădina zoologică.
După ce a vizitat mai mulți locatari ai grădinii, Serena se oprește în dreptul cuștii unde se află condorul despre care auzise la televizor. Făcându-i-se milă, îi acordă câteva clipe atenție, după care își continuă plimbarea.
După câteva zile, fiind în oraș cu mama ei, fata zărește mai mulți puscăriași care lucrau, din acel moment, Serena își pune tot mai multe întrebări printre care și cea referitoare la „ de ce să stea închis o viață întreagă dacă nu a făcut nimic rău ? ” din acel moment gândul i-a zburat la Isidor, acesta fiind „ condamnat ” să stea toată ziua închis într-o cușcă.
Serena a făcut tot posibilul ca să își salveze prietenul și să-i ofere libertatea de care nu a avut parte.
Eliberat din cușcă, condorul împreună cu Serena pornesc în aventură iar, scopul final este să îl ducă în mediul său și să-l reînvețe să zboară.
După lungi încercări, Isidor a reînvățat să zboare, cu lacrimi în ochi, Serena se reîntoare la viața ei de dinainte.
Revenind după șapte ani, în același zone pitorești de munte, Serena își aduce aminte cu mare plăcere și cu bucurie în suflet de prietenul ei Isidor și îl caută cu privirea pe cer așteptând să îl revadă zburând fericit.
„ Au fost odată-n Munții D`Or
mama condor, tata condor.
Trăiau pe creasta crestelor,
zburau în spuma norilor,
mâncau doar mușchi de căprior,
sorbeau din roua zorilor. ”
Mie mi-a plăcut această poveste, deoarece are un substrat emoțional, în ciuda faptului că limbajul este unul simplu, pe înțelesul tuturor, te emoționează și te face să te atașezi de personaje.
Prietenia descrisă în carte este una sinceră, un exemplu pentru cititor.