Dragul meu jurnal,
Astazi a fost o zi deosebit de frumoasa.Totul a inceput cand am iesit afara, printr un parc, in miez de toamna.
Copaci goli, altii plini, cu frunzele de culori parca pictate, un covor de frunze de care iti era mai mare dragul sa il privesti si cel mai frumos, lacul in care se oglindea tot acest peisaj iesit din povesti.
O multitudine de culori desprinse din toate soiurile toamnei, ce imi dadea o emotie totodata infioratoare si totodata placuta.Era o senzatie pe care nu o mai avusesem niciodata, ma tremurau emotiile sa vad atata frumusete.
M am asezat pe marginea lacului, simteam cum vantul ma cuprinde, am inchis ochii si am inceput sa imi imaginez.Ma intrebam, cum ar fi daca ar fi toamna mereu?Am deschis ochii, peisajul fantastic parca nu mi mai iesea din minti, deci sa merg spre casa.Am luat o pe un drum imprejmuit de copaci, pe care nu il mai vazusem pana acum.
Ajung acasa, ma asez langa soba incinsa, langa bunicul meu, care statea lipit de geam, prins si el de fantezia culorilor.
Cele mai deznadajduite emotii, sunt acelea date de ce se afla in jurul tau.
