Explicație:
Alecsandri foloseşte antiteza dintre aspectul naturii în timpul verii şi cel de acum, pe care o realizează cu ajutorul epitetelor personificatoare ce caracterizează „câmpia”: „veselă” – „tristă”; „verde” – „vestezită”, care au rolul de a umaniza natura.
*** Înfăţişarea toamnei este conturată atât prin IMAGINI VIZUALE, cât şi prin IMAGINI auditive. Versurile lui Alecsandri aduc în faţa ochilor cititorilor, prin epitete cromatice, culorile specifice acestui anotimp: de la verde-gălbui – „Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită”, la ruginiu – „Lunca […] pare ruginită” şi gri-negru – „nouri negri”, creând imagini vizuale.
Cârdul de corbi „croncănitori”, vântul care „şuieră prin hornuri”, boii, caii şi câinii, care-şi manifestă spaima în mod specific, impresionează fonic şi se constituie în imagini auditive.
Tabloul nu este lipsit de mişcare. Imagini motorii se întâlnesc în toate strofele şi sunt conturate prin verbe de mişcare sugestive: „cârdurile de cocoare înşirându-se-n lung zbor”, „Frunzele-i cad, zbor în aer”, „se ridică-nalt pe ceruri […] nouri negri”, „Soarele iubit s-ascunde”. „Trece-un cârd”, „Omul […] s-apropie de foc” şi sunt realizate, mai ales, cu ajutorul personificărilor.
