DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De la desăvârșit.
acțiuni
DESĂVÂRȘÍRE, desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin
+1 definiție identică
desăvârșí [At: (a. 1779) URICARIUL III, 249 / Pzi: ~șésc / E: des- + săvârși] 1 vt A duce la îndeplinire (completând) ceva Si: a realiza, a săvârși, a termina. 2 vr A ajunge la o formă deplină, definitivă Si: a se împlini. 3-4 vtr A (se) perfecționa.
acțiuni
desăvârșire sf [At: (a. 1775) GCR. II, 108/35 / Pl: ~ri / E: desăvârși] 1 Ducere Ia bun sfârșit Si: îndeplinire, terminare. 2 (Îlav) Cu ~ Cu totul Si: deplin. 3 (Îlav) În ~ De la început până la sfârșit. 4 Perfecțiune.
acțiuni
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina.
acțiuni
DESĂVÎRȘÍ, desăvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A perfecționa. Opera pe care o desăvîrșești de peste treizeci de ani... îți va hărăzi nemurirea. M. I. CARAGIALE, C. 107. Ar trebui să vii la Iași ca să-ți desăvîrșești educația și să înveți cum să trăiești în lume. RUSSO, O. 134. ◊ Refl. Și s-o înveți [mecanica] la fabrica de ace, trecînd apoi la un atelier sau la o fabrică mare... unde ai fi putut să te desăvîrșești. PAS, Z. I 304. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă, să ajungă la culmea dezvoltării; a dezvolta pe deplin, a împlini. Războiul balcanic – mai ales cel dintîi – a desăvîrșit eliberarea țărilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire, a duce la bun sfîrșit; a realiza, a săvîrși, a termina. Nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie. MACEDONSKI, O. I 436.
acțiuni
DESĂVÎRȘÍRE, desăvîrșiri, s. f. Acțiunea de a se desăvîrși și rezultatul ei. 1. Ducere a unei acțiuni la îndeplinire, la forma ei definitivă; dezvoltare completă, realizare. Eliberarea țării noastre de către eroica Armată Sovietică a creat condițiile favorabile pentru ca proletariatul, condus de Partidul Comunist din Romînia, să înfăptuiască alianța de luptă a clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, trecînd la desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice. REZ. HOT. I 87. ◊ Loc. adv. Cu desăvîrșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. Pustie cu desăvîrșire, grădina dezvelea spre seară... frumuseți nebănuite. M. I. CARAGIALE, C. 35. În cîțiva ani de zile m-am calicit cu desăvîrșire. CREANGĂ, A. 159. 2. Perfecționare; perfecțiune. O încercare veșnică spre desăvîrșire se accentuează. ANGHEL, PR. 185. Toți oamenii trebuiesc, prin legile ce își fac, prin învățătura ce primesc, prin orice lucrare ce au unii asupra altora, a-și înlesni desăvîrșirea lor. BĂLCESCU, O. I 350.
acțiuni
A SE DESĂVÂRȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecționa. 2) (despre acțiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârși
acțiuni
A DESĂVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se desăvârșească; a perfecționa. 2)(acțiuni) A duce la bun sfârșit. /de + a savârși
acțiuni
desăvârșì v. a sfârși pe deplin, a perfecționa. [V. săvârșì].
acțiuni
desăvârșire f. 1. lucrarea de a desăvârși; 2. rezultatul ei, perfecțiune
acțiuni
desăvîrșésc v. tr. (de și săvîrșesc). Sfîrșesc de tot. Perfecționez.
acțiuni
desăvîrșíre f. Perfecțiune. Cu desăvîrșire, de tot, absolut: aŭ rupt relațiunile cu desăvîrșire.
desăvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 să desăvârșeáscă
acțiuni
desăvârșíre s. f., g.-d. art. desăvârșírii; pl. desăvârșíri
acțiuni
desăvârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăvârșeáscă
acțiuni
desăvârșíre s. f., g.-d. art. desăvârșírii; pl. desăvârșíri
DESĂVÂRȘÍ vb. 1. v. perfecționa. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ opera începută de alții.)
acțiuni
DESĂVÂRȘÍRE s. 1. v. perfecționare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.) 3. v. perfecțiune. 4. v. sublim. 5. perfecțiune, puritate. (~ liniilor ei.)
