Răspuns:
Era o zi de Vineri în care trebuia sa merg la muzeu alături de colegi mei. Putem spune că nu sunt cel mai mare fan al muzeurilor dar din câte a spus doamna Diriginta părea fascinant, Ea nea povestit tot ce vom vedea în detaliu dar ce mia rămas in cap era doar ca vom vedea statuia lui Ștefan cel Mare.
Veni vremea clucari, m-am trezit dis de dimineață dar era ceva ciudat am primit un ziar dar era foarte dubios deoarece scria pe el "în prezent 1918" ma întrebam ce se întâmplă, în partea din stânga mea l-am zărit pe Ștefan cel Mare dar eram confuza credeam ca e o statuie dar a început sa vorbească cu mine.
Veni către mine și graise cu o voce groasa:
-Ce faci mai aici, și cu ce haine de doi bani ești îmbrăcat?
-Sunt haine care le poarta oamenii în ziua de azi,dar tu nu erai mort?
-Eu mort, în visele tale.
-Dar domnule nu sunt războaie?
- Asta e începutu dragul/draga mea.
Eu neștiind la ce se refera m-am uitat mai ciudat către el
ȘI am început sa îi pun întrebări dubioase, cum ar fi
- Suntem în război?
-Ce haine porți dumneata?
-Tu ești acel mare dormitor
-DA! Eu sunt, dar dece ai atâtea curiozități, vremea mea poate va trece dar voi fi în istoria voastră
- Ce cum? Întrebam eu
Sa auzit o bubuitura de am crezut ca se sparge pământul în doua
-Ce a fost asta? Întreb eu speriat /speriata
La care el mi-a răspuns
A INCEPUT
Țipând foarte tare, m-am trezit uitând-duma la împrejurimi vedeam patul meu moale și ca era ora 03:00 m-am panicat dar sa adeverit a fi doar un vis pana când dimineața m-am trezit și am văzut o sulita sub pat.
Am plecat la muzeu unde am aflat multe lucruri extrem de uimitoare
Au trecut ani și am ajuns sa le povestesc și nepoți nepoților lor acea întâmplare
Explicație:
Am făcut-o la amuzament dar daca îți place poți sa o scrii
