Răspuns:
Lectura este cheia către lumea fantastică unde poți vedea orice cu ochii minții, de la locuri din cealaltă parte a lumii , la zâne fermecate, nefăcând vreun pas.
Precum oamenii când se îmbolnăvesc, sau sunt necăjiți, au tendința, ba uneori chiar nevoia de a se distanța de oameni, de lucuri, de unele obiceiuri, așa a procedat și Nelli Pillat atunci când în zilele ploioase și “se simțea nevoită să stea în casă”, ea a simțit nevoia de a se “distanța” de această vreme urâtă prin a citi ca “să uite de timp”. Cărțile sunt un oarecare portal și nu doar al minții, ci și al sentimentelor pe care acestea ni le oferă. Uneori o carte ne poate da sentimentul de frică, de nostalgie, sau chiar de copleșitate, precum spunea și Nelli Pillat(„Deseori simțeam nevoia să deschid fereastra și să respir cât mai mult aer.”), iar alteori ne simțim plini de fericire sau chiar opusul de tristețe.
Intrând prin acest portal al lecturii și parcurgându-l, se formează o legătură cu personajele, o legătura care nu există, dar ea totuși se află și pe care o putem simți. Deseori când un personaj părăsește firul poveștii, sentimentul de tristețe care ne acaparează este unul copleșitor, iar alteori când ceva tragic se întâmplă, acel eveniment rămâne în sufletele noastre. Mintea omului este una puternică, însă atunci când această pășeste în tărâmul cărților și al lecturii, ea este copleșită de complexitatea acestora.
Așadar, cititul este o modalitate de a te detașa de realitate. Poveștile și învățăturile transpise prin intermediul cuvintelor scrise negru pe alb luându-ne frâul minții, făcându-ne să uităm astfel de viața noastră de zi cu zi.
