Răspuns:
Prima zi de școală
Prima zi de școală e un început. Ca orice început din această lume te lasă în suspans până vezi ce se va întâmpla. Orice început este o nouă ușă care se deschide înspre viață și un nou drum. Pentru mine, vara asta a fost specială. M-am pregătit să mă transfer la o școală de artă, pentru care trebuia să dau trei examene. Am fost 5 copii pe un loc, eu n-am fost admisă, dar, foarte important pentru mine, am plecat de acolo cu o gașcă de prieteni care au aceleași pasiuni ca mine. Mi-a fost greu că nu am intrat, e mai plăcut să câștigi decât să pierzi și în plus m-am gândit cum vor reacționa colegii să vadă că nu m-am mutat la o altă școală.
Prima zi de școală a fost pentru mine cu multe emoții. Ele mi-au mai trecut când am văzut că unii colegi mă îmbrățișează și că doamna dirigintă se bucură că mă vede.
Mie nu-mi place școala foarte mult, nici nu-mi displace total. Majoritatea îi spun închisoare. Eu îi spun „șase ore de curs care trebuie să ne pregătească pentru viață”. Cred că și ei, și eu avem dreptate. Mi-ar plăcea ca școala să fie mai deschisă. Când eram mai mică am citit despre elevii romani și greci din Antichitate care învățau prin discuții filosofice și științifice. Pe vremea aceea, elevii aveau maeștri, nu profesori, petreceau mult timp alături unii de alții și încercau să înțeleagă viața. Acum, discutăm mai puțin și ni se dictează mult, nu ne punem multe întrebări. Mi-ar plăcea mai mult o școală în care să nu stăm închiși între patru pereți, să facem mai multe activități, să vedem lucruri noi, să experimentăm mai mult, să mergem la muzee și la teatru împreună.
Totuși, școala te pregătește pentru viață. Aici interacționez cu oameni și uneori asta e greu pentru mine, mai ales că noi, la vârsta asta, ne schimbăm foarte repede. În această primă zi de școală eram curioasă cum vor fi colegii mei, dacă au crescut, dacă au alte preocupări și preferințe. Eu, personal, m-am metamorfozat într-un metalhead vara asta și știu că asta va fi doar o etapă în viața mea. Niciun om nu este plictisitor, fiecare are o poveste dacă îi găsești partea profundă. Această parte a unei povești de viață e un labirint în care te pierzi, în care călătorești ca printr-un univers paralel cu lumea. De aceea, eu la școală uneori visez cu ochii deschiși.
Așadar, prima zi de școală, pentru mine, a fost grea și ușoară în același timp. Am fost aseară la o piesă de teatru, UFO, scrisă de Ivan Vyrypaev, și unul dintre personaje vorbea exact despre aceste momente din viață când ești fericit, dar nu poți scăpa de o urmă de tristețe. Dar tot în piesa de teatru, spuneau personajele că realitatea este doar ceea ce vrem noi să fie. Așa e și experiența noastră la școală. Depinde de noi să o facem cum ne-ar plăcea să fie.
