În gramatică, un verb impersonal este un verb ce exprimă un proces[1] care nu are subiect agent. Există, pe de o parte, verbe impersonale care nu pot avea niciun fel de subiect (în unele limbi) sau pot avea numai un subiect numit „aparent” (în alte limbi), și altele care pot avea subiect, fără ca acesta să fie agentul procesului. Acest subiect poate fi un substantiv, un pronume, un verb la un mod nepersonal sau o propoziție subordonată. Pe de altă parte, unele verbe sunt numai impersonale, dar sunt și verbe personale care pot avea și folosire impersonală. Toate aceste verbe se folosesc numai la persoana a treia.
În unele gramatici se afirmă că verbele impersonale pot fi numai la singular. După alte gramatici, unele pot fi și la plural.
În limbi ca româna, care au o conjugare relativ dezvoltată, și în care subiectul este clar marcat de desinența verbului, aceste verbe nu sunt folosite cu un cuvânt aparte în poziția obișnuită a subiectului agent. Totuși, în limbi ca româna sau, unele dintre verbele impersonale sunt utilizate cu pronumele reflexiv de persoana a treia expletiv
