În Scriptură, Duhul Sfânt nu apare la fel de proeminent ca Tatăl şi ca Fiul. Totuşi Biblia ne spune că El a fost prezent la evenimentele semnificative din istoria sacră. La început, când Dumnezeu a creat lumea, El a fost la lucru, dar mai mult în fundal. A fost activ la inspirarea profeţilor, îndeplinind un rol esenţial în scrierea Cuvântului lui Dumnezeu, El a fost implicat şi în conceperea lui Isus Hristos în pântecul Mariei.
Cu toate acestea, Duhul Sfânt nu Se află în prim-planul raportului biblic şi informaţiile despre El sunt uimitor de puţine. O posibilă explicaţie poate fi faptul că El are rolul de a promova lucrarea altei Persoane a Dumnezeirii – pe cea a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu – şi de a-I da slavă lui Dumnezeu Tatăl. Obiectivul Său suprem este ca fiinţele umane căzute să scape de moartea veşnică, urmarea inevitabilă a păcatului.
Din Scriptură, aflăm că Duhul Sfânt are rolul de susţinere, ajutor, sprijin şi înzestrare. Deşi lucrarea Sa este extrem de importantă, fie că este vorba de crearea lumii, de răscumpărare ori de misiune, noi putem considera, în mod greşit, că El îndeplineşte un rol secundar în cadrul planului de mântuire.
