Răspuns:
Templele egiptene de cult funcţionau ca centre care susţineau faraonul, oferindu-i suport moral, spiritual şi economic, pentru a-şi putea menţine poziţia şi astfel, echilibrul în întreaga societate egipteană. Faraonul era considerat ca fiind încarnarea zeului Horus, zeu protector, care învinge răul, intermediar între zei şi oameni. Atunci când faraonul murea, devenea Osiris, iar noul conducător devenea la rândul său, Horus.
Templele erau sanctuare care adăposteau divinul, în spatele unor ziduri groase şi impunătoare şi a unor intrări cu piloni masivi. Acestea erau locuri unde preoţii practicau ritualuri sacre pentru a spăla, a îmbrăca, a unge şi a întreţine zeii, care la rândul lor ar fi făcut cadouri omenirii şi ar fi menţinut ordinea naturală. Faraonul era conducatorul ritulurilor şi prin urmare, era responsabil de buna lor desfăşurare, chiar dacă pentru aceasta erau delegaţi preoţi[6].
Explicație:
