Răspuns:
Autorul îl caracterizează direct pe părintele Trandafir încă de la începutul operei când printr-un portret moral îi evidenţiază calităţile dar şi unicul său defect. Din această descriere reiese că părintele Trandafir era un om harnic, energic, deştept şi priceput: „adună din multe şi face din nimica ceva”, „vorbeşte drept şi cumpănit”. Preotul este cam greoi la vorbă şi lipsit de tact „prea de-a dreptul, prea verde făţiş”. Autorul menţionează că părintele Trandafir învăţase multă carte şi ajunsese preot în satul Butucani, însă din cauza sincerităţii a fost mutat în Sărăceni. În finalul operei autorul precizează câteva elemente sumare de portret fizic, „părul cărunt şi barba căruntă” care trădează vârsta acestuia. Deşi timpul trecuse, caracterul acestuia nu se schimbase „a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic.”După slujba din prima duminică îi sunt recunoscute preotului calităţile oratorice prin vorbele lui Marcu Florii Cucului: „ – Aşa popă n-a mai fost în Sărăceni! ”.Cu o energie ieşită din comun îşi începe acţiunea pentru a-i convinge pe săteni de necesitatea muncii. Încearcă mai întâi cu predici şi sfaturi. Neobţinând niciun rezultat îşi diversifică strategiile, trecând la batjocură. Fin observator a ceeea ce se întâmplă în jurul său, aspru şi neiertător cu cei trândăvi îi ironizează pe săteni .La finalul povesti oameni încep sa il tolereze pe parinte acceptând ca el este ,,omul lui Dumnezeu, ,.
