Azi
Ajung acasă, îmi arunc ghiozdanul din spate și ma așez brusc in pat după o zi istovitoare de școala.
Am obosit. Am închis ochii pentru câteva secunde și am zis sa ma detașez puțin de tot. Avem un proiect la geografie, se trezește creierul sa-mi spună. “Lasă, am timp sa-l fac e pentru săptămâna viitoare.”, imi spune gândul meu.
Așa trece ora după ora, zi după zi, parca am și uitat de el. Îmi readuc aminte când mintea mi se deșteaptă, in ultima dimineața. “Nu am timp!” ,gandurile îmi spun iar. Dar nu pot sa-l las așa. M-am ridicat repede, am și uitat de acele 5 minute de moțăială si am pornit a face proiectul. Mâinile mi se mișcau așa repede si ochii la fel in timp ce citeam ce scriam.
In acea zi, am întârziat la școala, însă măcar Dumnezeu mi-a dat puterea sa-mi amintesc de proiect și sa pot sa-l fac. Desi am ajut o dimineața agitata, ii multumesc divinității ca mi-a dat aceasta lecție: Dacă vrei sa faci ceva, fa astăzi!
