Poezia ,,Scrisoarea I” cuprinde mai multe teme cum ar fi natura, conditia omului de geniu, omul si societatea. Natura este reprezentata in principal de luna, astrul de pe cer care este un mister pentru oameni. Fara luna, oamenii n-ar exista intr-o ordine fireasca, ci ar trai in haosul din intuneric. Poetul ii aduce un elogiu astrului ceresc, considerand ca acesta este martorul tuturor evenimentelor din viata omului. Luna priveste si asculta tacuta tot ceea ce misca pe pamant. E cea cu mii de supusi, stelele care sunt strajerii ei, asa cum si ea este paznicul fidel al pamantului.
Omul isi pune adesea intrebari despre existenta, rolul ei. Savantii si-ar dori sa ajunga acolo sus in imparatia ei sa desluseasca tainele universului, insa poetul nu o vrea tulburata. El aminteste omului muritor ca ea este nemuritoare. Daca luna ne va parasi atunci ,,geniul mortii” va pune stapanire pe pamant.
Tema omul si societatea este bine conturata de versurile: „Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
/Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici;
/Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați
/Ne succedem generații și ne credem minunați”. De aici s-ar putea intelege faptul ca noi suntem doar niste fiinte mici pe acest pamant, dar care ne consideram atotstiutori.
