Răspuns :
Răspuns:
Pădurea lui Eminescu
Pădurea îşi întinde măreția de la verdele cel mai crud (adjectiv, gradul superlativ relativ de superioritate) al ierbii până la albastrul cel nesfârşit (adjectiv, gradul pozitiv) al cerului.
Umbrele copacilor îşi întind alene brațele lungi (adjectiv, gradul pozitiv) peste cărări bătătorite (adjectiv, gradul pozitiv) de paşii iubitorilor de linişte şi de mister.
Izvorul îşi susură povestea printre pietrele parcă tot aşa de rotunde (adjectiv, gradul comparativ de egalitate) ca de când e lumea lume.
Indiferent de anotimp, pădurea e... tot pădure...
Explicație:
SAU, dacă vrem neapărat să folosim de 2 ori acelaşi adjectiv la grade de comparație diferite (am folosit adjectivele crud şi bătătorit):
Pădurea lui Eminescu
Pădurea îşi întinde măreția de la verdele cel mai crud (adjectiv, gradul superlativ relativ de superioritate) al ierbii până la albastrul cel nesfârşit (adjectiv, gradul pozitiv) al cerului.
Umbrele copacilor îşi întind alene brațele lungi (adjectiv, gradul pozitiv) peste cărări bătătorite (adjectiv, gradul pozitiv) de paşii iubitorilor de linişte şi de mister.
Izvorul îşi susură povestea printre pietrele parcă tot aşa de rotunde (adjectiv, gradul comparativ de egalitate) ca de când e lumea lume şi calcă pământul foarte bătătorit ((adjectiv, gradul superlativ absolut).
Indiferent de anotimp, pădurea e... tot pădure... cu verdele ei cel crud (adjectiv, gradul pozitiv).