Răspuns:
Mihail Sadoveanu a fost un mare exponent al literaturii traditionale la noi, autor de romane, povestiri si nuvele. Scriitorul s-a remarcat prin arta lui de povestitor si a fost asemanat din aceasta perspectiva cu maestrii incontestabili ai genului (cronicarul I. Neculce sau I. Creanga). Povestirea este specia epica de mica intindere cu un nr. mic de personaje (mai mic decat cel al nuvelei) si cu actiune simpla, derulata pe un singur fir narativ. In povestire actiunea este verosimila, iar atentia naratorului se concentreaza asupra evenimentialului. Tehnica structurala principala utilizata aici de autor este cea a insertiei sau a povestirii in rama dublata de inlantuirea planurilor trecut-prezent si urmata de inlantuire. "Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de dragoste din vremuri apuse, mult mai pline de evenimente decat cele ale timpului narativ. Naratorul este, de data aceasta, mesterul Ienache coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spunea cesta, figurand imprecis timpul evenimential, completandu-l apoi cu detalii de atmosfera vremurilor. Deschiderea spatiului narativ incepe prin prezentarea oamenilor de altadata, din "vremea veche", diferiti de cei din timpul povestirii, cand prin targuri nu mai erau atatia "venetici", cu atatea dughene noi, incat coropcarii, vanzatorii ambulanti de maruntisuri, erau tinuti la mare cinste. Protagonistul istorisirii propriu-zise este un “razas nebun”, care avusese neobrazarea sa-si ridice ochii catre duduca Varvara, sora vestitului vornic Bobeica. Lucrul respectiv este “cu primejdie”, asa cum il avertizeaza Ancuta si il determina sa devina un proscris,” deoarece se pune cu stapanirea”. Personajul este mandru, experimentat (stapaneste taina armelor) si este un vornic neinfricat, care iubeste cu pasiune: “pentru o dragoste pot sa-mi dau viata si tineretile mele. ”Forta lui iesita din comun constituie un element al miraculosului si creeaza suspans in text. Un altelement miraculos este redat prin inserarea ideii de catre narator potrivit careia hangita stapaneste taine oculte. Inceputul povestirii este de tip ex abrupto deoarece intriga prevaleaza in fata expozitiunii. Desfasurarea actiunii surprinde momente conflictuale de maxima intensitate pe care finalul deschis le rezolva. "Cealalta Ancuta" este astfel tot o povestire cu final deschis
, misterul intamplarii de la Timisesti ramanand nedezlegat, naratorul avand numai o vaga banuiala ca iscusita isprava ar fi fost opera legendarei Ancute.
