Răspuns:
În astronomie, conceptul de mișcare de revoluție a Pământului se referă la deplasarea anuală a Terrei în jurul Soarelui. O rotație completă durează 365 zile 6 h 9 min. 9 s. solare medii, valoare care stă la baza definirii anului sideral.Fiindcă orbita are formă de elipsă, Pământul, pe parcursul anului, se află în puncte mai apropiate sau mai îndepărtate de Soare. Astfel, în ianuarie distanța dintre Pământ și Soare e de 147 milioane km, această poziție fiind numită periheliu. În luna iulie, Pământul se află cel mai departe de Soare - la 152 milioane km. Acest moment este numit afeliu.
Răspuns:
În astronomie, conceptul de mișcare de revoluție a Pământului se referă la deplasarea anuală a Terrei în jurul Soarelui. O rotație completă durează 365 zile 6 h 9 min. 9 s. solare medii, valoare care stă la baza definirii anului sideral.Fiindcă orbita are formă de elipsă, Pământul, pe parcursul anului, se află în puncte mai apropiate sau mai îndepărtate de Soare. Astfel, în ianuarie distanța dintre Pământ și Soare e de 147 milioane km, această poziție fiind numită periheliu. În luna iulie, Pământul se află cel mai departe de Soare - la 152 milioane km. Acest moment este numit afeliu.
Între cele două corpuri cerești se menține o distanță medie de aproximatix 150 de milioane de kilometri. Traiectoria Pământului este o elipsă. Valoarea semiaxei mari a acesteia a fost utilizată la definirea unității astronomice considerată egală cu 149.597.870.700 de metri.
Orbita reală a Pământului în spațiu se mai numește și ecliptică.
Mișcarea Pământului în jurul Soarelui se efectuează cu o viteză orbitală de circa 30 de kilometri pe secundă, planeta parcurgând, în fiecare an, cam 1 miliard de kilometri. Văzut de la Polul Nord al Pământului, acesta își parcurge orbita în sens antiorar. Această direcție la amiază, spre vestul unui observator situat pe ecuatorul terestru.
Orbita Pământului se situează în zona locuibilă a Sistemului Solar care permite, mai cu seamă, prezența apei sub formă lichidă, la suprafața sa. Totuși, variația periodică, de-a lungul miilor de ani, a unor parametri ai orbitei și ai axei de rotație ale Pământului, a condus la glaciațiuni mai mult sau mai puțin întinse pe planetă.
Descrisă cu precizie începând din secolul al XVII-lea, orbita Pământului este sursa mai multor etaloane și sisteme de referință, între care anul, unitatea astronomică, valoarea parsecului și planul eclipticii.
Explicație:
