Răspuns:
Povesti de iarna neimplinite
Castelul Peles este o bijuterie arhitecturala si culturala a Romaniei.Acesta a fost construit intre anii 1873 si 1914 la Sinaia din dorinta regelui Carol I.Dar nu vreau acum sa va fac o descriere ca cele intalnite in revistele de specialitate.Eu vreau sa va vorbesc despre farmecul si nobletea acestui loc,o combinatie aparte,ramasa neciuntuita sub vremuri intunecate.Imi place Sinaia iarna si de cate ori ajung aici in acest anotimp,in sufletul meu parca prind viata povesti de iarna de mult uitate,cu regi si regine,printi si printese ale unor vremuri lasate demult in urma.Ah,Sinaia,orasul regal,cu ale sale castele raserind ca dintr-o carte magica,bine ascunse printre paduri vechi de brazi.Oras al inimi mele,oras al trecutului ramas viu ca o speranta de mai bine.
Si acum este iarna si privesc in jur si admir splendoarea vechiului monument.Pelesul,Pelisorul si Foisorul stralucesc ca niste cristale de gheata printre padurile intunecoase si inalte.Ghidul care ne-a intampinat ne grabeste sa intram in castel,unde este cald si bine.Am vrea la caldura,dar parca ne vine greu sa ne deplasam.Farmecul locului ne-a patruns adanc la inima,facand-o sa se indragosteasca de peisajele cristalizate.
In sfarsit intram.Din negura de afara,intram intr-o incapere spatioasa,plina de lumina.Sincer va spun,ce a urmat nu mai stiu.M-am plimbat pe podelele pe unde odinioara calcasera pantofi imparatesti si eram absorbit si incantat de frumusetea pe care o regaseam in fiecare lucru care se afla in jurul meu.Parca era un vis.
Cand am iesit din nou in curtea castelului,frigul m-a izbit razbunator,trezindu-ma din acea stare dulce de moleseala si reverie in cara ma scufundasem pe nesimtite.Dar visul a mai continuat,firav ce-i drept,dar a mai continuat pana la iesirea din gradinile ascunse sub cusme protectoare de omat.In fata portii de intrare in castel,basmul meu a luat definitive sfarsit.Am devenit din nou eu,omul din toate zilele,care traieste intr-o lume in care magia si regalitatea nu exista.Aceeasi persoana pe care o stiam de mult timp,dar pe care nu o cunosteam aproape deloc.Nu stiam ca se lasa vrajita de decorul unor vremuri care au fost,dar acum nu mai sunt.Nu stiam ca un castel vechi ii va face inima sa tresare de emotie,de iubire si ii va determina mintea sa viseze la o lumea in care nu va putea trai niciodata.Ma intorc cu spatele la castel si imi croiesc drum prin stratul generos de zapada.Ah,castel incarcat de amintiri,de ce m-ai facut sa doresc ceva imposibil,de ce m-ai facut sa iubesc ceva ce nu voi avea niciodata.Mai bine nu-ti treceam niciodata pragul si ramaneam acelasi robotel mecanic,care isi conduce viata dupa reguli stricte,inflexibile.El nu cunostea durerea,dar... nu stia nici ce-i aia bucuria.
Sper ca te va ajuta