Basmul căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt , pământul crăpat plânge după apă, ciuturile scot din fântâni nămol semn că nu mai este apă , soarele arzător a pârjolit câmpiile , dealurile până și pădurile s-au transformat în iște zgrepțuroaice care ne agață cu crengile copacilor uscate transformate în niște mâini uriașe . Pornesc cu tata la vânătoare , sora mea fiind bolnavă , așteptăm să se facă noapte , să răsară luna , în mintea mea începe magia , luna îmi dă puteri nebănuite , mă transform într- un prinț , iar căprioara intr- o prințesă de o frumusețe rară . Nu vom mai fi nevoiți să vânăm , deoarece vom avea toate bogățiile din lume , iar eu voi trăi fericit până la adânci bătrâneți alături de familie și de mireasa mea .
