Bună!
Urmărirea
Nu văd nimic înafară de măreaţa lună şi soldăţeii stele, care îmi ghidează paşii pe drumul destul de lung până acasă. Inspir adânc şi merg în continuare, până când aud un foşnet din spate. Mă întorc rapid şi constat cu stupoare că un om mă (formă pron) urmărea (imperfect). Se uita la mine (formă pron), dar nu puteam scoate pe gură vreun cuvânt. Fără să mă gândesc am luat-o la goană. Mă opresc crezând că am scăpat, dar cineva mă ia de încheietură.
Baftă! (•ㅅ•)
