Răspuns:
Priveam lacul cel lucios, iar vântul imi oferea o adiere perfecta de primară. Ma relaxam , doar eu cu mine si gandurile mele erau doar la ea ... de odata imi vad reflexia in oglinda blândă a lacului , intrebandu-ma daca o voi mai revedea vreodata ! Si de odata brusc o vad , iar inima imi bătea asa de tare , incat plesnea din mine. Acum era doar o coincidență, si eu tot cu lacul meu voi rămâne...spre pădure m-am îndreptat suierand mai ceva ca trenul