Răspuns:Începând din 602 – odată cu prăbușirea frontierei dunărene a Imperiului Bizantin – avarii și slavii s-au revărsat în teritoriile bizantine sud-dunărene. Slavii au ocupat întreaga Peninsulă Balcanică până în punctul ei cel mai meridional. Ei au ajuns până în sudul Peloponezului, pe țărmurile şi în insulele Mării Egee şi chiar în Asia Mică. Îndată după instalarea lor temeinică în Balcani, slavii au pus bazele unor formaţiuni politice cu caracter prestatal, denumite Sclavinii în izvoarele bizantine1, care acopereau teritorii întinse din Grecia, Macedonia şi îndeosebi din vestul şi nordul Peninsulei Balcanice. Sclaviniile erau teritorii pe deplin autonome în care nu se manifesta autoritatea imperială bizantină. Singurele puncte de sprijin ale Imperiului Bizantin în Peninsula Balcanică au rămas Constantinopolul, Thessalonicul, câteva cetăţi de pe coasta Mării Adriatice: Iader (Zadar), Trogurium (Trogir), Spalatum (Split), Ragusa (Dubrovnik), Acruvium (Kotor), Butua (Budva), Scorda (Skadar), Lyssus (Liš) şi Dyrrachium, la care se adaugă câteva insule de-a lungul ţărmului adriatic2.
O masivă bulversare etnică s-a produs în Peninsula Balcanică odată cu instalarea bulgarilor. În 680, hoarda bulgarilor în frunte cu Asparuch „s-a stabilit în nord-estul Peninsulei Balcanice, undeva în regiunea oraşului Odessos (Varna); de aici, bulgarii şi-au extins treptat dominația în câmpia dintre Dunăre şi Balcani, în vechile provincii Moesia Inferior şi Scythia Minor”3. Momentul instalării bulgarilor în nord-estul Peninsulei Balcanice a coincis cu întemeierea statului bulgar cu capitala la Pliska, condus de către hanul Asparuch (680-702)4. Urmaşii lui Asparuch au extins progresiv teritoriul statului bulgar, care în secolul al X-lea cuprindea aproape întreaga Peninsulă Balcanică.
Explicație:
