Structura
1. Ipoteza - ce cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pronind de la textul sau fragmentul dat. Aceasta poate fi introdusă prin structurile specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, astfel, ș.m.d;
2. Cuprins - ce conține argumentele ce susțin afirmația din ipoteză; Acestea trebuie formulate clar și convingător prin structuri specifice: faptul se explică prin, în primul rând, în al doilea rând, în pluc, cu siguranță că, ș.m.d;
3. Concluzia - ideea finală, ce poate fi introdusă prin structurile: în concluzie, prin urmare, așadar, în final, ș.m.d;
În opinia mea, prima și a doua parte din opera literară „ Amintiri din copilărie ” prezintă câteva întâmplări comice, cum ar fi: smântânitul oalelor, la scăldat, la cireșe, prinderea pupezei.
Întâmplările în sine sunt obișnuite, chiar banale: ca să nu mai fie sculat cu noaptea în cap din pricina pupezei, Nică se gândește să îi facă de petrecanie acestuia și plănuiește să o vândă chiar în iarmaroc. Episodul cu caprele Irinucăi este reprezentat de copilărie. Expresivitatea fragmentelor rezultă din modul în care sunt reprezentate întâmplările.Textele au o compoziție dialogată, pentru că Nică se adresează unui interlocutor imaginar, căruia îi povestește și îi explică, prin gesturi toate întâmplările.
Dialogul propriu-zis, între personaje dinamizează acțiunea și are rol în caracterizarea personajelor, constituind unul dintre mijloacele de caracterizare, alături de fapte și întâmplări.
În al doilea rând, năzdrăvăniile copiilor nu sunt neobișnuite, ele par firești la vârsta copilăriei. Romanul prezintă, cu nostalgie și cu umor, sufletul copilului care descoperă lumea, reacțiile lui specifice, adesea contradictorii în fața evenimentelor vieții. Deși modul de expunere predominant este narațiunea, autorul întrebuințează ori de câte ori are prilejiul diverse mijloace de realizare artistică. Dacă enumerația are rolul de a detalia imaginea prezentată, făcând din cititor un adevărat spectator al faptelor relatate, repetiția accentuează expresivitatea textului, punând accent asupra aspectelor considerate importante de narator.
În concluzie, fragmentele din „ Amintiri din copilărie ”, scrise de Ion Creangă pot fi considerate texte narative literare.
