Răspuns:
Razele blande ale soarelui au inceput sa imi mangaie jucaus fata. Am deschis incet ochii si mi-am dat seama ca este luni, ceea ce inseamna ca astazi trebuie sa merg la scoala.
Dupa ce m-am pregatit, am sarutat-o pe mama de ramas-bun, mi-am luat ghiozdanul si am plecat spre scoala. Auzisem ca pe drumul spre scoala sunt mai multi caini, iar mama mi-a spus sa îi ocolesc. Nu am vrut sa o ascult pentru ca am mers de o suta de ori pe acest drum si nu am dat de nici-un caine. Asa ca, mi-am continuat linistita drumul. Dupa vrro 5 minute de mers mi-am simtit inima in gat, sangele imi inghetase in vine iar picioarele parca nu voiau sa mai asculte de mine. Un caine de talie medie, mi-a iesit in fata, maraind si aratandu-si coltii. Eram asa de speriata incat nu puteam sa tip. Nu puteam sa fac nimic. Eram pierduta, stiam asta... Din spatele meu a venit un om in fuga care s-a repezit asupra cainelui. Eu am ramas șocata. Nu intelegeam cum de nu ii era frica. Am alergat cat m-au tinut picioarele pana am ajuns in curtea scolii unde am fost intampinata de fetele vesele ale colegilor mei. Eram atat de fericita si in aceelasi timp nu imi venea sa cred ca am scapat cu viata. Ulterior am aflat ca acel domn era de fapt, proprietarul cainelui.
Ar fi trebuit sa o ascult pe mama. Daca o ascultam, nimic din toate acestea nu s-ar mai fi intamplat.
COROANA?
