I. Era o liniște și o pace, cât lui Ioniță îi părea că aude fâșâitul fulgilor de nea, care cădeau tot mai deși și se roteau uneori ca un potop de fluturi.
Se silea să-și amintească prin câte hudițe trebuia să treacă până la prăvălie. Prin vro patru, ba parcă prin vro cinci, căci în vana satului ulițele erau scurte și se încrucișau mereu. Dar încă nu ajunsese până acolo. Mai avea, ulița lor era tare lungă.
Înaintea unei portițe văzu un câne mare, ciobănesc, unul alb, mițos, și își strânse bine bâta în mână. Dar cânele nu-i avu grija, părea că nici nu-l văzuse. Ședea liniștit în coadă și se uita și el cum ninge. Părea că pacea și liniștea din văzduh intrase și în el.

Ion Agârbiceanu, Întâiul drum

1.Menționează mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele "înaintea" și "liniștit" , precizând ce parte de vorbire sunt în textul dat.


2.Cuvânt extras din text
uneori Derivare/Compunere
portiță Derivare/Compunere ciobănesc Derivare/Compunere
​