Răspuns :
Unul dintre tilurile cele mai importante ale ultimului deceniu, Minunea este o meditaţie despre bunătate, curaj și acceptare, scrisă cu sensibilitate și umor.
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. „Nu judeca după aparenţe“ pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul Prinţ: „Bine nu se vede decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.“
Însă, pentru mine, diformitatea lui facială nu a contat foarte mult. Copilul acesta este unul foarte exemplar şi care să fim sincer, îl găsim cam rar în şcoli. Cu un simţ al umorului dezvoltat, o armura de fier şi o sabie laser, se crede pregătit pentru primele lui experienţe la şcoală. Aşteaptă să îşi facă nişte prieteni pe viaţă, să îşi trăiască viaţa minunată şi să îşi croiască nişte aminturi frumoase care îl vor bucura pe Viitorul Auggie. Însă pe moment, este prins între ciocan şi nicovală. Copii îşi bat joc de înfătişarea lui, de felul lui de a fi şi pentru că este un şoarece de bibliotecă. M-am regăsit foarte mult în persoana lui, şi eu sunt un şoarece de bibliotecă care nu iese din casă nici să o tai, fata care ia note bune orice ar fi chiar dacă clachează şi cel mai important, cea care încearcă să nu facă prea multe probleme. Însă am un fel de defect pe care Auggie nu îl are: te toc la cap dacă începi să vorbeşti cu mine de nu-ţi mai vine să te bagi în seamă în niciun fel de situaţie.
Dar vorbim de Auggie, nu de mine, aşa-i? Cum e fiecare şcolar, îşi doreşte să aibă prieteni care să îl înţeleagă. Având în vedere că are o malformaţie, este mai greu pentru el. Asta nu îl opreşte sub niciun chip. Este sigur pe sine că va găsi un băiat care împărtăşeşte aceleaşi hobby-uri cu ale sale. Acela este Jack Will.
Cel mai interseant lucru privind această carte este că este împărţită pe mai multe părţi care urmăresc diferite personaje. Cred că preferata mea a fost cea a surorii lui August, Via. Are o vârstă foarte apropiată de a mea şi m-am regăsit şi în caracterul ei. Viaţa de liceu e mult mai problematică, m-a ajutat să înţeleg că îmi va fi greu, dar va merita la sfârşit această parte din viaţa mea.
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. „Nu judeca după aparenţe“ pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul Prinţ: „Bine nu se vede decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.“
Însă, pentru mine, diformitatea lui facială nu a contat foarte mult. Copilul acesta este unul foarte exemplar şi care să fim sincer, îl găsim cam rar în şcoli. Cu un simţ al umorului dezvoltat, o armura de fier şi o sabie laser, se crede pregătit pentru primele lui experienţe la şcoală. Aşteaptă să îşi facă nişte prieteni pe viaţă, să îşi trăiască viaţa minunată şi să îşi croiască nişte aminturi frumoase care îl vor bucura pe Viitorul Auggie. Însă pe moment, este prins între ciocan şi nicovală. Copii îşi bat joc de înfătişarea lui, de felul lui de a fi şi pentru că este un şoarece de bibliotecă. M-am regăsit foarte mult în persoana lui, şi eu sunt un şoarece de bibliotecă care nu iese din casă nici să o tai, fata care ia note bune orice ar fi chiar dacă clachează şi cel mai important, cea care încearcă să nu facă prea multe probleme. Însă am un fel de defect pe care Auggie nu îl are: te toc la cap dacă începi să vorbeşti cu mine de nu-ţi mai vine să te bagi în seamă în niciun fel de situaţie.
Dar vorbim de Auggie, nu de mine, aşa-i? Cum e fiecare şcolar, îşi doreşte să aibă prieteni care să îl înţeleagă. Având în vedere că are o malformaţie, este mai greu pentru el. Asta nu îl opreşte sub niciun chip. Este sigur pe sine că va găsi un băiat care împărtăşeşte aceleaşi hobby-uri cu ale sale. Acela este Jack Will.
Cel mai interseant lucru privind această carte este că este împărţită pe mai multe părţi care urmăresc diferite personaje. Cred că preferata mea a fost cea a surorii lui August, Via. Are o vârstă foarte apropiată de a mea şi m-am regăsit şi în caracterul ei. Viaţa de liceu e mult mai problematică, m-a ajutat să înţeleg că îmi va fi greu, dar va merita la sfârşit această parte din viaţa mea.
Răspuns:
Cartea "Daca nu veneai tu" este o carte scrisă de o autoare străină care vrea să ne arate ca si cartile religioase pot fi atractive publicului tânăr.
In carte se vorbește despre o adolescentă care are o mare pasiune ,pianul.Aceasta adira să cânte la pian și se descurca chiar foarte bine,însă familia ei dorește ca aceasta să urmeze o carieră mai serioasa .Acesta este indecisa intre pian și medicină ea fiind bună la ambele.Aceasta are o sora mai mare care o susține și o prietena.Ea este evreică împreună cu toata familia sa.
Ea merge la o școală cu prietena să unde întâlnește un băiat, de care se și îndrăgostește,dar dragostea oarbă pentru acesta o împiedică să cânte la pian.In aceea școală exista o fată balerină care o împiedică cu orice preț pe tânără încântată de pian să se apropie de acel băiat.Si de aici va las în suspans ,deoarece cartea merita citita.Fata pateste un accident prin care rămâne oarbă.
Cartea este foarte sentimentală și merită cutite de oricare dintre noi.Cartea te invata sa nu iti lasi deoparte ascunselea tale pasiuni și să le urmezi până nu este prea tarziu pentru acestea.
Explicație:
scuze am citit mai de mult și nu mai tin minte numele