A fost odată ca niciodată un om. Acest om lăsa în urma sa numai fericire și zâmbete.
Intr-o zi pe când era în parc împreună cu nepotul său,George,vine din spatele sau un caine cu stăpânul sau. Câinele văzând omul fericit se oprește. Acesta se smuci cu putere din scăpa din lesa. Stăpânul văzând vine la omul fericit și îl întreabă de ce era așa fericit. Omul îi răspunse ca e tot mereu fericit chiar dacă lumea din jurul lui e trista.
George în tot acest timp alerga după câinele stăpânului acestuia. Câinele alerga foarte repede ,George nu putea tine pasul cu animalul.
Dintr o data un biciclist trecu prin fata câinelui. Câinele se sperie și ramase înțepenit în acel loc. Biciclistul coborî după bicicleta și veni sa vadă starea câinelui. Era medic veterinar. Îi spuse băiatului ca era sănătos,dar se speriase de bicicleta acestuia. George lua câinele în brațe și îl duse la stăpân.
Stăpânul îi mulțumi nepotului omului fericit. Stăpânul se rușina la gândul ca îl întrebase pe om de ce zâmbește.
Omul zâmbitor își dădu seama ce simte și îi spuse ca nu e nimic. L a iertat.
George și bunicul sau plecară spre casa. George îl întrebați pe bunicul sau dacă poate avea un cățel. Acesta accepta.
De atunci George și omul fericit mai au un membru în familie,pe cățelul: BRUNO.
