Răspuns:
Explicație:
Muzica şi literatura au fost deseori percepute ca fiind o unitate indisociabilă, tainică, a unor elemente interdependente, şi aceasta nu numai în virtutea acelor trăsături comune pe care cele două ramuri ale artei le împărtăşesc (ritm, emoţie, lirism, inefabil, abstract) ci şi, mai ales, datorită capacităţii lor de a transcende spaţiul contingent în manieră imediată şi totală, mai mult ca alte arte.
Primele manifestări muzicale ale omului erau legate de viaţa de toate zilele. Acolo unde actele vieţii implicau o tensiune emoţională mai puternică, acolo apare cântecul, bineînţeles unit cu cuvântul şi gestul mimic. Uneori, procesul muncii era însoţit de cântec. Fără îndoială, ritmul cântecelor provenea de la ritmarea gesturilor, cerută de îndeletnicirea respectivă. Dar cântecul nu era un simplu stimulent mecanic, ci, datorită redării stărilor afective ale celui care cântă, el devine un mijloc de exprimare şi stimulent ideatic. Bucuriile muncii, atunci când se obţin roadele dorite, sau tristeţea, când un efort îndelungat eşuează, sunt stări ce dau naştere cântecului.
Practica muzicală a determinat configurarea unor formule muzicale, Strigătele prelungite au dus, în unele momente, la fixarea înălţimii sunetului, instrumentele ajutând acest fapt. Apar, astfel, sunete lungi, grupate după ritmul vorbirii. Ritmarea era însoţită şi de inflexiuni ale înălţimii, hotărâte tot de expresia cuvântului. În privinţa ambitusului, cântecele cuprindeau fie strigăte cu ambitus melodic foarte mare, fie rostiri cântate, evidenţiind dubla origine a melodiilor din strigăte şi vorbire. Un rol important l-a avut şi interjecţia, generând expresii melodice fără folosirea cuvintelor, ale căror ritm şi expresivitate s-au transmis în muzică.
ORIENTUL ANTIC- muzica avea un caracter sincretic şi colectiv, fiind practicată de întreaga comunitate ca expresie a diferitelor ei îndeletniciri sau a stărilor emoţionale.
Există poezii despre muzică; există, probabil, milioane de exemple de muzici construite pornind de la un text poetic, începând de la cântecele trubadurilor şi truverilor, traversând întreaga istorie a muzicii (de la lieduri la uriaşe construcţii vocal-simfonice) până la versurile cântecelor pop de astăzi . Există multiple variante de abordare a poeziei din cadrul domeniului muzicii, precum şi invers: muzica poate fi poetizată sau poate porni de la un pretext poetic implicit. Relaţia de interdependenţă dintre poezie şi muzică este atât de complexă, încât este aproape imposibil de cuprins
Tradiţia vestică a poeziei lirice îşi are originile, ca multe alte tradiţii importante, în Grecia antică, deşi primele dovezi istorice cu privire la întrepătrunderea poeziei cu muzica se referă la poezia epică – un gen ce presupunea texte de mari dimensiuni care se năşteau în spaţiul sacru al oralităţii – şi ale cărui origini se pierd în negura preistoriei. Iliada şiOdiseea sunt, la origine, poeme epice orale ce se transmiteau „de la om la om” de-a lungul secolelor, fiind modificate şi rafinate de cântăreţii mai buni şi atingând în cele din urmă acea formă care ne-a fost transmisă până astăzi de Homer (sfârşitul secolului al IX-lea, începutul secolului al VIII-lea î. Hr.)
bafta la scoala
