E toamnă-n țară
E toamna peste tara si tremura iar plopii. S-au scuturat salcamii de ploaie si de vantul care vuieste peste dealuri. Granele sunt culese de oamenii gospodari care-si ridica din cand in cand privirea catre cerul cenusiu.
Se asterne monotonia, vin ploi cand line, cand tumultoase, se aprinde iarasi cerul de tunete albastrui. Sarmanele animale isi pregatesc culcusurile, pasarile stau zgribulite, dar isi continua cantecele voioase. Pamantul candva verde s-a vestejit acum, iar frunzele ruginite l-au imbracat intr-un covor pufos si calduros. Frunzele groase imprastiate in zare sunt purtate de vant deasupra hornurilor caselor tacute, linistite. Norii cenusii acopera marile orase, acolo unde viata musteste. Parcurile sunt tot mai pustii, iar glasurile copiilor zglobii rasuna tot mai rar.
Toamna a venit linistita, bogata, dand vietii un nou sens si va pleca tot asa, lasand loc unui alt anotimp fascinant cu zapada, sarbatori, iubire, speranta.
E toamna peste tara, doar o toamna asa cum a trecut de mii de ani, modeland an de an natura si omul.
