Era o zi caldă de vară prielnică pentru munca câmpului, în care tocmai ajunsesem în Sarmisegetusa, după o lungă călătorie obositoare.
Scopul meu era înrolarea în armată, în slujba mărețului Decebal care avea teamă doar de marele şi atotputernicul nostru zeu Zalmoxis. După ce mă odihnisem scăpând de ostedeala provocată de drumul lung şi mâncasem straşnic am început alături de restul ostaşilor să mă rog lui Zalmoxis. Următoarea zi în zori am început pregătirea pentru război. Cu cât treceau zilele mă măcina şi mai tare dorul de scumpa mea soțioară tânără şi frumoasă care rămăsese acasă, ştiam că singura cale de a o revedea era de a lupta cu îndârjire împotriva romanilor. Cu timpul ştiam că marea zi a luptei va avea loc cât mai curând şi că va trebuii să lupt pâna la ultima suflare.
Singurul lucru pe care îl doresc este să reuşesc să mă întorc acasă.
Sper că te-am ajutat. Dacă da îmi poți da coroană?
