Păuna era o fetiță în vârstă de 10 ani și care nu avea părinți .Ea era o ciobăniță și își iubea oile și pe Negru ,câinele ei ,dar ar fi vrut să aibă un fluier .
Într-o seară ,după ce ațipise ,văzu o femeie frumoasă care se așează ,lângă ea .Aceasta era zâna Cosânzeana.Zâna o întrebă ce îi lipsește ,iar Păuna și-ar fi dorit și părinții ,și frați ,dar cel mai mult își dorea un fluier.Zâna bună îi spuse că trebuie să își facă singură un fluier ,apoi dispăru .
A doua zi , fetița izbuti să facă un fluier și începu să cânte. Toată natura și toate viețuitoarele erau uimite de cântecele ei .Chiar și ciobanii au venit pentru a asculta cântecele .Ele au fost răspândite în toată lumea ,și au ajuns până la împărăția Cosânzenei ,care era tare mândră de Păuna!
